Parliamentary debates

Domnul Ioan Mang:

"Despre abuzul de poziţie dominantă şi concurenţa neloială"

În urmă cu două săptămâni, am abordat un subiect sensibil, dar extrem de important, pentru funcţionarea economiei româneşti: exploatarea micilor producători autohtoni de către marile lanţuri de magazine şi nevoia unor măsuri de intervenţie din partea statului român. Astăzi, voi continua să mă refer la problemele cu care se confruntă "piaţa" din România şi voi aborda ceea ce se cheamă abuzul de poziţie dominantă şi concurenţa neloială.

Am observat cu toţii că în supermarketuri sunt tot mai multe produse care se vând "sub marcă proprie" sau, cu alte cuvinte, ca şi cum ar fi fost produse şi ambalate chiar de către magazinul respectiv. Aceste produse "sub marcă proprie" sunt semnificativ mai ieftine decât celelalte produse din aceeaşi gamă, devenind astfel extrem de atractive pentru cumpărători.

Problema pe care doresc să o semnalizez este că producătorii sau comercianţii români independenţi sunt nevoiţi să "concureze" cu aceste produse care se identifică drept mărci proprii, în condiţiile dezavantajoase şi uneori arbitrare, impuse de marile lanţuri de magazine, condiţii ce nu se aplică însă şi "mărcilor proprii".

Aş aminti printre aceste condiţii un volum minimal/maximal de produse comercializate în incinta supermarketului, un retur obligatoriu al produselor nevândute sau expirate, o plată a facturii la 90-150 de zile, o taxă de raft, o taxă de reclamă/promovare, taxa de deschidere a unei noi facilităţi, un tarif logistic/de transport şi depozitare etc.

Într-o astfel de "piaţă", nu este de mirare că laptele care se vinde sub marcă proprie este 5 lei, în timp ce laptele sub marcă independentă ajunge la 8-9 lei, chiar şi peste 10 lei!

În ceea ce priveşte calitatea acestor produse "proprii" ale magazinelor, cele mai multe sunt din categoria "low cost", adică mai ieftine şi de mai slabă calitate pentru a le păstra atractive, însă am întâlnit şi cazuri când calitatea produselor a fost identică, uneori chiar şi furnizorul, diferenţa fiind doar la preţ!

Prin aceste practici comerciale abuzive ale marilor reţele internaţionale de magazine, producătorii români ajung la mâna comercianţilor, ca să nu zic că încep să lucreze, mai degrabă, pentru supermarketuri, evident, în condiţiile şi cu specificaţiile tehnice ale acestora din urmă.

Şi nu doar producătorii sunt dezavantajaţi de aceste poziţii dominante ale marilor lanţuri comerciale. Micii comercianţi autohtoni, magazinele mici din cartierele oraşelor, încep să dispară sau se chinuie să supravieţuiască. Este greu să te lupţi în preţuri şi în reclame cu nişte coloşi internaţionali care domină piaţa! Nu mai spun că un lanţ de super-marketuri are şi facilitatea de a se împrumuta din grupul din care face parte sau din ţara de rezidenţă fiscală a societăţii-mamă la dobânzi avantajoase, în timp ce producătorii şi comercianţii români trebuie să se împrumute mult mai scump. Să tot progresezi în aceste condiţii...

Nu în ultimul rând sunt afectate şi interesele cumpărătorilor. De exemplu, românii cu venituri mici încep să cumpere tot mai multe produse ieftine şi de slabă calitate şi se expun astfel unor riscuri privind sănătatea! Vor cheltui mai puţin, într-adevăr, pe termen scurt, însă pe termen lung, costurile ar putea fi mult mai mari. Şi nu doar pentru consumatori, ci şi pentru bugetul public şi societatea românească în general.

Unii dintre dumneavoastră vor spune că nu este nimic greşit în tot ceea ce se întâmplă pe piaţa românească şi că aşa este normal să fie într-o piaţă comună, extinsă şi fără bariere. În teorie, vă dau dreptate. Practica însă ne dovedeşte că acolo unde instituţiile statului nu supraveghează aşa-zisa piaţă liberă, comercianţii, sau cu alte cuvinte intermediarii dintre cerere şi ofertă, în goana lor după profit, tind să profite în mod incorect de poziţia lor dominantă şi să impună condiţii dezavantajoase pentru alţii.

Tocmai de aceea, cred că, de exemplu, Consiliul Concurenţei, dar şi alte instituţii ale statului ar trebui să joace un rol mult mai activ şi să intervină, inclusiv prin sancţiuni, pentru a opri practicile necinstite.

Repet ce am spus şi altă dată, nu mai putem accepta la infinit ca România să fie victima unora sau altora. Avem nevoie de o abordare patriotică din partea instituţiilor statului român, aşa cum de altfel se întâmplă în toate ţările UE şi chiar din lume.

România trebuie să aibă grijă de producătorii şi consumatorii autohtoni, şi nu de comercianţii internaţionali!