Nicolae Popa
Nicolae Popa

Sittings of the Chamber of Deputies of October 8, 1998

Sittings of the Chamber of Deputies of October 8, 1998

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.4 Neculai Popa - apel pentru măsuri urgente în stoparea stării de infracţionalitate în România;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neculai Popa. Se pregăteşte domnul deputat Vetişanu. A venit? N-a venit.

Domnul deputat Ion Bivolaru este aici? Este.

Vă rog.

Domnul Neculai Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat cu stupoare şi revoltă, în acelaşi timp, faptul că mai toate ziarele care apar în România în anul 1998, după 2 ani de zile a guvernării distructive a coaliţiei CDR-USD-UDMR, colcăie de titluri şi informaţii despre exacerbarea, fără precedent, a stării infracţionalităţii din România.

Evident, toate aceste informaţii legate de modul în care copiii şi femeile sunt violaţi cu bestialitate, bătrânii sunt asasinaţi cu ferocitate, omoruri deosebit de grave, au fost preluate din rapoartele oficiale ale institutelor de stat, în speţă Raportul naţional al dezvoltării umane, iniţiat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Astfel, în 1997 au fost condamnaţi definitiv 111.926 de infractori, faţă de 37.112, câţi fuseseră înregistraţi în 1990. Raportându-ne la anul 1997, numărul de crime la 120 de mii de locuitori este de 7; numărul de violuri la 100 de mii de femei este de 9; furturi şi tâlhării la 100 de mii de locuitori este de 229.

Mesajul acestor cifre te înfioară, te cutremură. România este bântuită de crime, jafuri, violuri, răpiri şi furturi, toate acestea imprimând spaimă şi teroare.

Teroarea psihologică, pe care din ce în ce mai mulţi indivizi fără scrupule şi Dumnezeu a ricoşat-o într-o Românie care tinde spre civilizaţie în mileniul III, a atins cote paroxistice.

Populaţia ţării, sub înaltul patronaj al actualei Puteri şi al Preşedinţiei, trăieşte drame înfiorătoare. S-a ajuns până acolo, încât oamenii sunt preocupaţi la cel mai înalt nivel de menţinere a vieţii soţiilor, copiilor şi mamelor acestora. Siguranţa vieţii românilor a devenit aproape un nonsens şi în acelaşi timp o problemă existenţială.

Acest dezmăţ incredibil pe planul stării infracţionale din România este o consecinţă directă a decăderii sociale, precum şi un rezultat indiscutabil al neajunsurilor, sărăciei, lipsurilor de tot felul.

Tabloul acesta sumbru care cancerizează societatea românească provoacă o imensă stare de insecuritate, subminează ordinea publică, autoritatea statului, legea, climatul moral şi fizic.

Practic, se pune sub semnul întrebării întregul eşafodaj al societăţii.

Stimaţi colegi,

Pentru stoparea acestui spectacol terifiant, cu criminali, tâlhari, bandiţi, ce poate fi urmărit zilnic pe gratii de populaţia paşnică a României, doresc să-i solicit ministrului justiţiei, domnul Valeriu Stoica, şi ministrului de interne, domnul Gavril Dejeu, modificări grabnice, esenţiale, ale Codului penal, pentru înăsprirea pedepselor prevăzute de acesta, şi anume: privări de libertate mult mai grave, să se elimine eliberările condiţionate pentru faptele deosebit de grave, să se uziteze mai des pedeapsa supremă care există în prezent în Cod penal, şi anume condamnarea pe viaţă.

Societatea românească nu-şi mai poate permite să se joace cu propria soartă, într-un spirit metafizic, despre democraţie şi libertate, dar care supune întreaga comunitate a naţiunii teroarei şi fricii generate de indivizi, cei mai mulţi recidivişti, care nu cunosc şi care nu respectă nici o lege.

Se pare că faţă de asemenea încălcări de extremă gravitate ale legii şi normelor de convieţuire socială, statul, în legile sale, trebuie să inspire teamă tuturor celor tentaţi de fapte care oripilează condiţia umană. Trebuie să facem din Codul penal un anticorp eficient în bătălia pentru asanarea acestor atentate extrem de periculoase.

Numai prin impunerea obligatorie a respectării legii putem proteja copiii, bătrânii, familiile, avutul, demnitatea de oameni şi cetăţeni. Numai aşa vom extirpa ucigaşii, tâlharii, hoţii, violatorii, pe toţi aceia care nu merită şi nu au dreptul de a fi numiţi oameni şi cetăţeni. Ar fi dramatic şi tragic pentru noi, trimişii aleşi ai poporului, în forul legislativ, să tolerăm pe mai departe această nebunie fără limite a infractorilor.

Mă întreb şi eu, ca şi dumneavoastră, ce se mai poate face pentru a opri acest drum cumplit către moarte şi violuri îngrozitoare.

Domnilor colegi,

Nu vreau să şochez, dar credeţi-mă că eu, ca om, am cunoscut familii chiar în judeţul Alba care au trăit grozăvia morţii prin violenţă, prin dispariţia unor fiinţe dragi. Personal, nu aş ezita nici o clipă să votez cu ambele mâini reintroducerea pedepsei cu moartea, cel puţin un an de zile.

În acelaşi timp, sunt convins că este extrem de dificil de luat o asemenea decizie în România de astăzi, ţară europeană care s-a integrat pe drumul civilizaţiei europene.

În consecinţă, cer însă celor două ministere - al Justiţiei şi cel de Interne - să anunţe Parlamentului măsurile legale şi urgente de înăsprire a pedepselor care trebuie să fie nemiloase, fără nici un fel de circumstanţe pentru fiecare criminal. Nimic mai grav decât să asistăm neputincios la acest genocid pe care-l produc la scară naţională criminalii extrem de periculoşi.

Trebuie să salvăm România înainte de a deveni o junglă în inima Europei.

Vă mulţumesc.