Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Radu Mazăre are cuvântul. Se pregăteşte domnul Vasile Mândroviceanu, PNL.

Domnul Radu Ştefan Mazăre:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor, domnilor,

Onoraţi colegi,

Când s-a votat, în 1995, Legea învăţământului, actuala Putere se afla în Opoziţie. Dezbaterile s-au încins în momentul în care s-a luat în discuţie art.169, care preciza că cel puţin 4% din produsul intern brut va fi atribuit învăţământului.

Opoziţia de atunci s-a revoltat, a criticat, s-a împotrivit din răsputeri, făcând un întreg tam-tam pe ideea că este mult prea puţin. În frunte cu Mircea Ciumara, actuala coaliţie propunea ca procentul să fie de 8%.

Iată că astăzi dascălii sunt în postura inedită de a face grevă, pentru ca fosta Opoziţie, aflată acum la Putere, să respecte măcar cei 4% stipulaţi în lege. Situaţia este cu atât mai de neexplicat cu cât în două judeţe, Cluj şi Constanţa, greva profesorilor a fost declarată în justiţie ca fiind ilegală.

Adăugând că în alte judeţe aceeaşi justiţie s-a pronunţat pentru continuarea grevei, prin care se solicită şi respectarea Legii nr.128 şi a contractului colectiv de muncă, am zugrăvit un talmeş-balmeş general. Constituţia spune că nimeni nu-i mai presus de lege, nici măcar Guvernul. Iată că o întreagă categorie socioprofesională, care este în situaţia paradoxală de a face grevă pentru respectarea unor legi, este bulversată de hotărâri contradictorii ale instanţelor.

Într-o postură şi mai caraghioasă se află sindicatele ceferiştilor, cărora Judecătoria sectorului 1 le-a declarat greva ca fiind ilegală, acum aproximativ două săptămâni, dar nu a catadicsit să le remită motivaţia sentinţei pentru a putea face recurs. Tertipul folosit este înjositor pentru justiţie şi Guvern şi revoltător pentru zecile de mii de ceferişti care-şi cer drepturile legitime.

Domnule ministru Stoica, din această brambureală juridică, să ştiţi că cel mai mult pierd cetăţenii României. În faţa acestora, întreg aparatul justiţiei va fi evident că acţionează la comenzi politice, că reforma în justiţie există, dar lipseşte cu desăvârşire, şi că promisiunile făcute de actuala Putere au fost numai vorbe goale.

Dar nici acest lucru nu ar fi atât de important, pe cât este educaţia copiilor noştri, iar educaţia o fac aceşti dascăli chinuiţi, nu politicienii, care în vorbă se sacrifică, dar în fapte se îmbuibă.

Vă mulţumesc.