Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ceauşescu Gheorghe.

Se pregăteşte domnul Bud Nicolae. Este prezent?

Domnul Gheorghe Ceauşescu:

Domnule preşedinte,

Alegerile din 24 septembrie 2000 din Republica Federală Iugoslavia au dus la victoria forţelor democratice şi la prăbuşirea Regimului Miloşevici.

Preşedintele României, Guvernul şi partidele politice au salutat această victorie a democraţiei împotriva unei guvernări, care, în 10 ani a dus la dezmembrarea fostei Iugoslavii, la război şi violenţă şi a aruncat ţara într-o criză profundă, cu consecinţe încă greu de evaluat nu numai pentru poporul sârb, ci şi pentru întreaga regiune sud-est europeană.

Parlamentul României trebuie şi el să adopte o poziţie comună faţă de aceste evenimente. Se cuvine, desigur, să salutăm printr-un mesaj, adresat noului preşedinte al Federaţiei şi parlamentarilor aleşi la 24 septembrie 2000, victoria democraţiei. Dar aceasta nu este de ajuns.

Trebuie să recunoaştem că între 1992 şi 1996 guvernarea P.D.S.R., P.R.M., P.S.M. a întreţinut relaţii privilegiate cu Regimul Miloşevici, pe care l-a ajutat şi făţiş şi în secret, în opera sa de distrugere a fostei Iugoslavii. Aspectele penale ale contrabandei cu petrol, iniţiată şi încurajată de Guvernul Văcăroiu, sunt pe cale să fie elucidate de justiţie.

Implicaţiile politice ale acestor acţiuni, în beneficiul forţelor agresive din spaţiul iugoslav nu pot rămâne în seama Parchetului şi a tribunalelor. Este imperios necesar ca Parlamentul României să examineze, prin comisiile sale de apărare şi de politică externă, consecinţele politice ale acestor acţiuni, să verifice în ce măsură ele nu au fost susţinute şi prin alte mijloace, încă necunoscute, să ia măsuri pentru ca România să nu mai aibă de suportat consecinţele unor decizii pe care guvernanţii le-au luat fără ştirea şi fără acceptul Parlamentului şi al cetăţenilor acestei ţări.

Colaborarea celor mai înalte autorităţi ale României cu forţe politice şi militare, care azi sunt calificate drept "criminale" de către statele democratice, a expus ţara noastră la riscuri politice, pe care trebuie să le evaluăm în cunoştinţă de cauză.

Solicit, de aceea, ca în termen de o săptămână, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Ministerul de Externe şi Ministerul Apărării Naţionale să informeze Parlamentul asupra tuturor acordurilor – publice sau secrete, pe care România le-a încheiat sau le-a aplicat în raporturile ei cu Iugoslavia, din 1992 până în 1996.

Comisiile de politică externă să-i audieze pe domnii senatori Ion Iliescu şi Teodor Meleşcanu, pe tema relaţiilor cu Republica Federală Iugoslavia şi cu Republica Srbska, iar Comisiile de apărare să-i audieze pe foştii miniştri ai Apărării din Guvernul Văcăroiu, pe aceeaşi temă.

În special, trebuie ca Parlamentul să obţină un răspuns clar şi precis la întrebarea pe care presa a invocat-o în mai multe rânduri: a existat sau nu un acord secret al României cu Republica Federală Iugoslavia, pe de o parte, cu Slovacia, pe de altă parte, pentru susţinerea reciprocă, inclusiv militară, în cazul unui conflict armat?

În mod special, acum, când configuraţia politică a sud-estului Europei s-a modificat în favoarea democraţiei şi când P.D.S.R.-ul se pregăteşte cu atâta aroganţă să exercite puterea înainte chiar de a fi câştigat alegerile, cetăţenii României trebuie să ştie la ce să se aştepte: la o cooperare sinceră şi reciproc avantajoasă cu forţele democratice din spaţiul iugoslav sau la manevre oculte în sprijinul forţelor trecutului?

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.