Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Popa Constanţa. se pregăteşte domnul deputat Baban Ştefan.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De 11 ani asistăm la o degradare continuă a vieţii sociale în România.

Victime ale acestei degradări sunt, din nefericire, şi din ce în ce mai mulţi, copiii. Familia, cea care trebuie să le asigure condiţii decente de trai, de învăţătură şi de căldură părintească, a suferit numeroase transformări. S-au înmulţit familiile monoparentale, familiile şomere care nu au nici o sursă de venituri, a crescut numărul tinerilor care au copii în afara căsătoriei. Mizeria, în toate formele ei, îi determină pe mulţi copii să prefere strada unui cămin care nu le oferă condiţiile de care au nevoie.

Presa semnalează cazuri de copii bătuţi cu bestialitate de fraţi sau părinţi, dacă-i mai putem numi aşa, de cele mai multe ori pe fondul consumului exagerat de alcool.

Din cauza lipsei unei politici naţionale de sănătate a reproducerii, coerente şi consecvente, mame tinere îşi aruncă nou-născuţii la gunoi, îi abandonează sau îi internează în cămine.

Într-o lume a computerelor, a sateliţilor şi a imaginilor video, apar chipuri de copii descongestionate, transformate în adevărate stafii datorită părinţilor care le-au dat viaţă şi unei societăţi din ce în ce mai indiferente la problemele lor.

Toate acestea se întâmplă în România mileniului 3, deşi România în 1990 a adoptat, alături de alte 158 de state, o Declaraţie mondială în favoarea copilului şi un plan de acţiune pentru punerea în aplicare a acesteia.

Declaraţia-angajament semnată prevede printre altele că vom susţine respectarea rolului familiei, eforturile făcute de părinţi, colectivităţi şi de toţi cei care se ocupă de copii şi care le acordă îngrijire din primele clipe ale vieţii şi până la sfârşitul adolescenţei. În plus, recunoaştem nevoile specifice ale copiilor despărţiţi de familie.

Printre recomandările pe care Comitetul pentru drepturile omului le-a adresat României se regăsesc şi cele privind reconsiderarea rolului familiei în societate şi reducerea numărului de copii instituţionalizaţi.

Toate guvernele din 1990 şi până în prezent, chiar dacă au declarat că sunt preocupate de problemele familiei şi ale copiilor, nu au reuşit nici măcar să diminueze numărul copiilor care trăiesc în afara familiilor biologice.

Din ce în ce mai mulţi copii au luat drumul străzii în România şi tot mai frecvent cad pradă pieţei sexului. Această piaţă, sesizată în ultima vreme tot mai frecvent de presă, dă posibilitatea de a câştiga mulţi bani şi de aceea atrage atenţia organizaţiilor criminale. Se petrec asemenea fapte situate sub limita legii tocmai datorită lipsei unor reglementări legislative adecvate, ca şi a politicii de coordonare dintre acestea şi autorităţile îndrituite să acţioneze.

Avem datoria, ca reprezentanţi aleşi în Puterea legislativă, să nu mai fim indiferenţi la problemele copiilor şi mai ales ale celor fără familie.

Vă mulţumesc.