Parliamentary debates

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Merce Ilie. Se pregăteşte domnul Lăpădat Ştefan.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, deşi adoptată în numele unor comandamente ce urmăreau restabilirea adevărului în legătură cu mecanismele represiunii politice ale statului totalitar comunist, concomitent cu înlăturarea falsurilor şi erorilor în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de persoanele care au fost victimele acestei represiuni, în condiţiile unei documentări incomplete asupra obiectului reglementării, s-a dovedit a fi inadecvată scopului propus.

Profund lacunară în ceea ce priveşte detalierea scopului, şi fără a defini complet şi corect instituţiile, conceptele şi noţiunile utilizate, legea a devenit un instrument al vendetelor cu caracter politic, iar în procesul aplicării ei au fost posibile erori repetate care au lezat dreptul la propria imagine a unor persoane.

Lipsa definiţiei Securităţii ca poliţie politică, neprecizarea structurilor care au îndeplinit asemenea funcţii, precum şi a activităţilor de această natură, au îngreunat operaţiunile de triere şi de selectare a dosarelor şi, totodată, au facilitat interpretări ce au culpabilizat chiar şi victime ale represiunii.

Mai mult chiar, în elaborarea legii, au fost ignorate consecinţele ce pot decurge dintr-o aplicare incorectă, nefiind prevăzute mecanisme şi proceduri de control care să permită reparaţii în cazul încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Iniţiatorii legii au omis luarea în consideraţie a legilor externe similare care, cu excepţia Germaniei, a cărei situaţie este cu totul specială, au prevăzut că arhivele fostelor servicii de informaţii rămân în custodia actualelor structuri de informaţii, pentru a li se asigura protecţie faţă de desconspirări neautorizate şi pentru apărarea intereselor persoanelor împotriva oricăror lezări ale vieţii lor intime, prin folosirea informaţiilor în alte scopuri decât cele expres şi detaliat prevăzute de lege.

De asemenea, componenţa neadecvată a colegiului din care lipsesc magistraţii în măsură să aprecieze corect şi independent de influenţă sau angajamente politice ori alţi factori de dependenţă, conţinutul şi relevanţa dosarelor studiate, a făcut ca legea în vigoare să fie aplicată incorect.

Trebuie de asemenea observat că singurul efect palpabil al aplicării legii este doar deconspirarea colaborării cu fostele organe ale Securităţii, fără a se face deosebirea dintre colaborarea ca drept al persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri (Constituţia României, art.26 alin.2), şi colaborarea materializată în denunţuri calomnioase, mărturii mincinoase, delaţiuni şi alte asemenea.

În fond, dacă astăzi foştii opozanţi ai regimurilor dictatoriale au o recunoaştere a activităţii lor de rezistenţă anticomunistă, acest fapt este posibil numai ca urmare a reflectării corecte a datelor şi faptelor lor în informaţiile şi documentele fostului organ al Securităţii.

Aşadar, nu colaborarea în sine constituie problema de fond ce se cere soluţionată, cât mai cu seamă faptul dacă prin aceasta s-au încălcat drepturi sau libertăţi fundamentale în sistemul de reglementare şi garantare specific momentului respectiv şi, în acelaşi timp, s-a denaturat adevărul, fiindcă activitatea unor oameni nu poate fi judecată după legile prezentului.

Erorile repetate care au fost posibile în aplicarea Legii nr.187/1999, precum şi celelalte considerente expuse impun, în spiritul dreptăţii şi al justiţiei, al respectului demnităţii omului, valori constituţionale supreme garantate, suspendarea aplicării legii până va fi adoptată o nouă lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc, domnule Merce.