Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Se pregăteşte domnul Valeriu Stoica.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să arăt în această declaraţie consecinţele aplicării greşite sau neaplicării voite a legilor ţării şi mă refer cu adresă directă la Institutul de cercetări agricole şi silvice Bucureşti, care dispune de un ocol silvic în localitatea Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, care a reuşit să exaspereze locuitorii comunelor din zonă, locuitori ce beneficiază de păduri proprietate personală, comunală sau composesorat.

Vin întru exemplificare cu satele Pintic, Ocniţa, Archiud, Teaca, Moruţ, Bidiu, Corvineşti, Chiraleşti, Matei, Fântânele şi Chiochis încă multe altele, toate din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Astăzi, oamenii nedreptăţiţi în legătură cu punerea în posesie, cu legea în mână umplu tribunalele, sălile de audienţă ale prefecturii, primăriilor, publicaţiilor locale şi nu în ultimul rând cabinetele parlamentarilor care n-au altă alternativă decât să constate de la petenţi abuzurile agresive şi haiduceşti ale reprezentanţilor ocolului care, în disperare că pierd terenul, jefuiesc ei în numele dreptului pe care nu-l au pădurile oamenilor şi unii dintre aceşti oameni asistă neputicioşi cu lacrimile în ochi, cum s-a întâmplat în satul Ocniţa.

Ca să fiu mai concret, voi prezenta cazul satului Pintic din comuna Teaca, care a fost făcut cunoscut opiniei publice chiar de către postul de televiziune PRO-TV într-o emisiune de ştiri din luna ianuarie anul curent. Pe scurt, oamenii s-au organizat în Composesoratul Constantin Roman Vinu, au completat formalităţile legale şi au cerut dreptul la moştenire a 216,22 hectare de pădure pe fostul amplasament.

Ei au respectat legea, au acceptat hotărârile comisiei judeţene nr.274 şi 650 din 2000, prin care se acceptă retrocedarea cu excepţia a 44,06 hectare care, prin legislaţia în vigoare de până acum, rămâne ICAS-ului Bucureşti. Oamenii au înţeles că această instituţie este o necesitate, dacă vreţi, vitală, a zonei Ardealului şi a ţării. Ocolul Lechinţa a atacat în instanţă ambele hotărâri ale comisiei judeţene, iar procesele au durat aproape doi ani de zile.

Prin sentinţa civilă nr.268/2001 şi prin sentinţa 1074/2001 au câştigat procesele cu sentinţă definitivă. Comisia comunală Teaca a chemat ambele părţi, respectiv Ocolul Silvic Lechinţa şi reprezentanţii Composesoratului Constantin Roman Vinu pentru predarea suprafeţei de pădure în drept şi punere în posesie.

Ocolul silvic a refuzat cedarea terenului pentru punerea în posesie a sătenilor, motivând că pădurea respectivă aparţine ICAS-ului Bucureşti, fără însă să deţină acte doveditoare. Comisia comunală prin protocolul din 10 noiembrie 2001 a procedat normal la punerea în drepturi a ţăranilor. S-a recurs din nou la judecată, alţi bani, altă distracţie pentru a obliga prin executori judecătoreşti Ocolul din Lechinţa să predea suprafaţa de pădure în cauză.

Precizăm că ICAS Bucureşti nu a făcut nici un fel de investiţii în această pădure şi numai a exploatat-o de-a lungul vremii, iar în perioada desfăşurării proceselor de judecată şi ulterior, a recurs la tăieri şi vinderi masive la diferiţi beneficiari.

A venit sezonul rece, sătenii s-au organizat şi, cu sprijinul tacit al unor specialişti, au exploatat raţional o porţiune de pădure pentru necesităţile încălzirii. Ei nu mai aveau cum să aştepte alte negocieri şi alte procese. Ei au exploatat lemnul de foc, ei au cărăuşit şi ei au primit procesele-verbale de constatare a contravenţiilor silvice, fără să se facă vorbire de valoarea lemnelor sustrase sau conturbarea cercetării silvice şi fiecare cetăţean a primit acasă amenda de la unu la 160 de milioane lei. În ansamblu, contravenţiile s-au ridicat la 1000 metri cubi masă lemnoasă, ceea ce, conform aprecierilor domnilor de la ICAS, se ridică la 8,6 miliarde lei, ceea ce este o exagerare pentru intimidarea oamenilor din cele 280 de gospodării cât are satul şi care evaluate cu tot ceea ce dispun, bunuri mobile şi imobile, nu acoperă această sumă.

Satul este unul mic, dar când e vorba de verticalitatea oamenilor devine mare şi unit, demn de voinţa dovedită de marele străbun Constantin Roman Vinu, care a inspirat numele composesoratului.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.