Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Marius Iriza. Se pregăteşte domnul Napoleon Pop.

Insist asupra respectării celor trei minute.

Domnul Marius Iriza:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia politică de astăzi doresc să atrag atenţia încă odată asupra situaţiei de la Combinatul Siderurgic din Reşiţa.

Soluţia originală găsită de APAPS şi graba de a o pune în practică ne dau suficiente motive de a ne întreba ce se ascunde în spatele acestei acţiuni şi care este motivaţia APAPS, care propune acum un parteneriat cu Nobel Ventures, fiind acreditată ideea că proprietarii americani ne fac de fapt o mare favoare.

Încheiat pe data de 5 iunie 2000, în condiţiile în care partea română era net dezavantajată, nu am auzit ca până astăzi să fie cineva tras la răspundere. Contractului iniţial de privatizare i s-au adăugat mai multe acte adiţionale rămase necunoscute. Dacă am analiza însă contractul iniţial, ne-am putea da seama că el nu a fost nici pe departe respectat. De ce? Cu rezerva de a face cu altă ocazie o analiză mult mai complexă a derulării contractului de privatizare de la Combinatul Siderurgic Reşiţa, voi aminti câteva din clauzele nerespectate, cu consecinţe extrem de grave pentru cei peste 3000 de salariaţi şi implicit pentru municipiul Reşiţa.

Punctul 8.5.: "Cumpărătorul se obligă să menţină personalul existent la data semnării contractului, cu excepţia reducerilor normale de personal, pensionări, pe o perioadă de cel puţin cinci ani", obligaţie nerespectată.

Punctul 8.8: "Cumpărătorul se obligă să realizeze în etapa I, până la sfârşitul anului 2001, o producţie de 550000 de tone/an, cu un venit estimat de 170 de milioane de dolari; în etapa a doua, începând cu anul 2002, o producţie estimată la peste un miliard de dolari pe an", de asemenea obligaţie nerespectată.

Punctul 8.11: "Cumpărătorul se obligă să facă investiţii: a) majorarea capitalului social cu 5000000 de dolari până la data de 31 decembrie 2000". Nu s-a făcut. "Investiţii de modernizare în valoare de 52.000.000 de dolari şi investiţii de capital de lucru de 10.000.000 de dolari". Nu s-au făcut.

Afirmaţiile ministrului Ovidiu Muşetescu despre investitorul american, care a dat dovadă de rea-credinţă şi incapacitate managerială, sunt confirmate pe deplin şi de faptul că numai în perioada ianuarie - iunie 2001 societatea a înregistrat pierderi de 587 de miliarde.

În tot acest timp, statul român a acordat ajutoare de urgenţă în valoare totală de peste 50 de miliarde de lei. Dacă şi aceştia pot fi consideraţi investitori strategici, atunci nu este de mirare că se distruge cu bună ştiinţă o întreprindere, un oraş, o ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.