Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Ştefan Baban, va urma domnul Ioan Oltean.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Reforma învăţământului românesc - şcoli păzite de jandarmi."

A trebuit să explodeze o grenadă la un renumit liceu bucureştean, pentru ca să ne dăm seama că sunt necesare măsuri de siguranţă sporită pentru elevi. Acesta este un mod deloc onorabil de a recunoaşte că, în afara problemelor care vin din interior, învăţământul românesc este vulnerabil la criminalitatea ce bântuie societatea noastră.

S-au dat rechizite şcolare copiilor săraci, li s-a oferit o gustare gratuită (care, şi ea, lasă mult de dorit), au posibilitatea de a ajunge cu mijloace de transport la şcoală pe timp nefavorabil fără să mai fie nevoiţi să înoate prin troiene, au fost dotate multe şcoli cu calculatoare, s-au cârpit acoperişurile şi sobele, dar nimeni nu s-a gândit că ceva mult mai de preţ este pus în periocol: viaţa elevului. Acest nou pericol se adaugă la cele deja existente: marijuana, haşişul, cânepa indiană, găştile de cartier care cer taxe de protecţie, luând un nedorit exemplu de la cei mai mari elevi, care, în pauzele dintre ore, fac rost de bani pentru droguri, ţigări şi băutură prin folosirea forţei.

Acestor semne de degradare morală şi civică li s-a răspuns timid, prin angajarea unor paznici, oameni de ordine, care erau plătiţi şi de cei care aveau interesul ca afacerile în şcoli să prospere, astfel încât eficienţa acestor măsuri de pază şi securizate au fost nule. Oricum, imaginea unuia sau mai multor oameni în uniformă înarmaţi la intrarea în şcoală este ea însăşi una violentă, dar, dacă s-a ajuns până aici, înseamnă că viitorul nu ne va aduce prea multe bucurii.

Pericolul existent în şcolile din România ar trebui să fie văzut sau intuit cu mult înainte de a exploda o grenadă. Ştim cu toţii că civilizaţia, pe lângă elementele de progres şi prosperitate, nu exportă numai lucrurile bune, ci şi droguri, arme, ideologii criminale.

În acelaşi timp cu programa şi cu regulamentele de desfăşurare a examenelor, în paralel cu strategiile de informatizare a celor mai îndepărate şcoli săteşti ori de administrare eficientă a clădirilor este necesar să existe şi un plan de apărare împotriva violenţei care se manifestă în apropierea sălilor de clasă. Vor trăi oare copiii noştri, şi noi alături de ei, scenele de film americane, cu licee înconjurate de sârmă ghimpată, cu pereţi sufocaţi de graffiti, cu vestiare din care se revarsă arme de foc şi arme albe, cu profesori care nu mai au curajul să se prezinte la ore?

Şcoala ar trebui să rămână un loc sacru, precum biserica sau un sanctuar, unde, odată intrat, să nu te mai ameninţe nici un pericol, nici un fel de presiune psihică, decât setea şi dorinţa de cunoaştere. Părinţii trebuie să-şi trimită copiii la şcoală cu gândul că, în afara dreptului la învăţătură şi la gratuităţile acordate, le este respectat, garantat şi apărat şi dreptul la viaţă. Altfel, vom fi mereu martorii unor scene de panică şi ai unor materiale incendiare pentru mass-media, dar, în acelaşi timp, şi ai unor clipe de coşmar pe care le vor trăi tinerele generaţii. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.