Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Eugen Nicolăescu va depune declaraţiile la Secretariat.

Poftiţi.

Domnul Virgil Popescu:

Un înţelept proverb românesc, se pare de restrânsă audienţă, încearcă să ne înveţe că este util să nu arunci apa de copaie odată cu copilul. Totuşi, acest lucru s-a produs cu mare grabă demonstrativă, când reprezentanţii PD au returnat raportul de guvernare, în urmă cu două luni, fără a-l examina, convinşi fiind că sunt deţinătorii adevărului absolut şi nu au nevoie, în cadrul responsabilităţii parlamentare, de o confruntare argumentată, de logică şi transparenţă. Iată însă că, mintea cea de pe urmă a românului, în acest caz intrată în funcţiune după numai două luni, a avut câştig de cauză, probabil pentru a atrage atenţia asupra existenţei unui partid căruia i-a trecut alergia la culoarea neagră, editând, el însuşi, o carte neagră a guvernării.

Cum legea acţiunii şi reacţiunii, deşi nu a fost dorită în acest caz, funcţionează, răspunsul Guvernului la tardivele şi nejustificatele reproşuri ale PD a fost clar, competent şi prompt. Referindu-ne numai la, să le spunem, observaţiile PD-ului în domeniul comunicaţiilor, trebuie să observăm că acestea denotă o profundă necunoaştere depăşită numai de raţiuni opace şi de rea-voinţă.

Cum putem defini atitudinea Partidului Democrat, de ignorare a faptului că România este prima ţară din Europa care a integrat în legislaţia internă Directivele Europene adoptate în aprilie 2002, că în acelaşi an, 2002, s-a finalizat cadrul de reglementare pentru liberalizarea completă a pieţei telecomunicaţiilor, că în 2002, Uniunea Europeană a dat ca exemplu de bună practică România, pentru implementarea rapidă şi eficientă a noilor reglementări?

De reţinut că Uniunea Europeană aprecia, în anul 2000, an în care, la guvernare, se afla şi Partidul Democrat, drept prematur deschis şi fără şanse vizibile de finalizare capitolul 19 al telecomunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei. În anul 2002, raportul de ţară al Uniunii Europene aprecia că s-au făcut progrese în alinierea la acquis-ul privind telecomunicaţiile şi în pregătirea liberalizării pieţei de comunicaţii şi poştale. Aceste aprecieri ale Uniunii Europene au fost şi confirmate în practică, liberalizarea pieţei telecomunicaţiilor, la 1 ianuarie 2003, fiind o faptă necontestată chiar şi de către PD.

Deschiderea pieţei de telecomunicaţii şi notificarea începerii activităţilor de comunicaţii de către mai mult de 1.000 de societăţi, pe baza unei proceduri simplificate, crearea unei largi palete de opţiuni pentru cetăţeni, deci o piaţă concurenţială specifică economiei de piaţă, este apreciată de doctrina Partidului Democrat ca o tendinţă de sufocare a pieţei. Menţinerea unui monopol în acest sens şi cosmetizarea acestuia ar fi semănat cu repararea formală a unei autostrăzi, deja celebră pentru calitatea lucrărilor, girată, în anii de guvernare, de către Partidul Democrat.

Într-o concepţie modernă, Partidul Social Democrat a iniţiat, iar Parlamentul deja a aprobat, Legea serviciului universal care se adresează în mod egal, într-o viziune social-democrată, tuturor utilizatorilor. Într-o aceeaşi idee, notificăm pentru Partidul Democrat: telefonizarea localităţilor cu peste 1.000 de locuitori în 2002, deşi era un angajament luat în guvernarea precedentă a Partidului Democrat; proiectul în curs pentru telefonizarea în Munţii Apuseni; demararea sistemului unic de apeluri de urgenţă 112; asigurarea finanţării pentru retehnologizarea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii.

Într-un spirit european, s-a înfiinţat Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, organism cu atribuţii de armonizare a reglementărilor de piaţă cu cele existente în Uniunea Europeană. Este cazul să aducem aminte că ar fi trebuit înfiinţat, în guvernarea anterioară, conform cerinţelor europene? Progresul în domeniul comunicaţiilor se realizează şi este recunoscut ca o consecinţă a aplicării strategiei naţionale pentru trecerea la o nouă economie şi implementarea societăţii informaţionale care este accesibilă chiar şi pentru Partidul Democrat, pe site-ul Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. De altfel, în spiritul societăţii informaţionale, au fost adoptate: Legea privind semnătura electronică, Legea comerţului electronic, Legea nr.676/2001, nr.677/2001, Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile cu caracter public, protecţia datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor.

Implementarea sistemului educaţional informatizat prin introducerea calculatoarelor şi accesului la Internet în învăţământul şcolar şi liceal ar putea să fie un bun exemplu asupra a ceea ce nu s-a făcut în guvernarea precedentă, la care Partidul Democrat a fost un factor responsabil. Să fie chiar atât de inexplicabil pentru Partidul Democrat, că la sistemul de achiziţii publice participă 900 de instituţii publice, că 8.000 de companii au solicitat înscrierea ca furnizori şi că s-au economisit, până acum, peste 35 de milioane de Euro, iar acest mod de lucru contribuie la eliminarea corupţiei? Să nu fie de acord Partidul Democrat cu progresele informaticii realizate în urma scutirii de impozit pe venit pentru activitatea de creare de programe pe calculator? Chiar să nege Partidul Democrat recunoaşterile internaţionale pentru politicile şi strategiile pe care le-a pus în practică Guvernul României, ca fiind un exemplu excelent de abordare eficientă pentru o economie pregătită pentru integrare? Cred că răspunsul trebuie căutat în afirmaţiile despre guvernarea Partidului Democrat făcute de către un lider al Partidului Democrat în faţa presei, cu prilejul publicităţii făcute Cărţii negre: "Nu am făcut nimic, că dacă făceam oamenii ne alegeau din nou şi eram noi la guvernare!"

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.