Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Domnule preşedinte,

Îngăduiţi-mi prin a începe cu o autocritică: în ciuda faptului că realitatea m-a infirmat cu regularitate când venea vorba de Partidul România Mare şi revista cu acelaşi nume, am avut naivitatea să cred că, dacă nu voi răspunde neadevărurilor vehiculate în legătură cu mine, oamenii respectivi vor înţelege de ce nu o fac. Afirmaţiile sunt atât de neadevărate, încât nici nu merită să-ţi dai silinţa să le corectezi. Numai că, procedând aşa, am greşit încă o dată, aproape cu precizie matematică: tăcerea mea a fost interpretată greşit ca o recunoaştere tacită a minciunilor vehiculate în revista partidului, lucru dovedit de luarea de cuvânt a conducătorului partidului şi al revistei sale, petrecută în Senatul României săptămâna trecută.

Regret că sunt nevoit din nou, ca pe această cale să resping gravele acuzaţii aduse mie în articolul menţionat, apărut în revista "România Mare", precum şi în luarea de cuvânt menţionată.

Permiteţi-mi să le iau pe rând, începând cu începutul. "Materialul" preluat de revista menţionată a apărut prima dată pe internet în ziua de joi, 4 iunie, 2003, sub titlul "Reţeaua mafiotă patronată de Ioan Mircea Paşcu, ministrul apărării, drenează toţi banii publici din Ardealul de Nord în folos propriu", sub semnătura curajoasă "un grup de militari de bine" (vezi, chipurile, în Armată ar exista rezistenţă la Paşcu şi reformele sale?!) fiind adresat iniţial domnului Adrian Năstase care a doua zi urma să vină în judeţul Satu-Mare pentru activitate comună cu premierul Ungariei.

Întrucât "materialul" nu a stârnit interesul nimănui, în disperare de cauză, revista "România Mare" îl preia, ceea ce denotă coautoratul, şi îi schimbă "destinatarul": în locul premierului, de data aceasta este menţionat domnul Michael Guest, ambasadorul SUA la Bucureşti, probabil şi pentru că, în săptămâna respectivă, urma să mă aflu la Bruxelles, la câteva importante reuniuni NATO, trebuind, deci, să fiu "compromis".

"Tehnica" utilizată în "material" este obişnuită pentru asemenea situaţii: când nu poţi acuza direct, acuzi alte persoane cu care "ţinta" vine inevitabil în contact şi, prin ricoşeu, acuzi indirect "ţinta" vizată iniţial.

Numai că, şi într-un caz, respectiv când acuzi direct, cât şi în altul, adică atunci când o faci indirect, ca în materialul de faţă, trebuie să produci dovezi!

Or, şi în acest material, ca şi în celelalte materiale apărute la adresa mea în revista partidului, aceste dovezi sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire! Aşa că, în lipsa dovezilor, "materialul" este doar o tentativă de defăimare, bazată pe neadevăruri crase!

Primul dintre acestea este că pe tatăl meu l-ar fi chemat Pasko, ar fi fost ungur, şi chiar dacă ar fi fost, ce e rău în asta? şi ar fi fost agent al Securităţii! Las la o parte ca, în gura României Mari o asemenea acuzaţie suna ca vorbitul de funie în casa spânzuratului şi mă voi referi, însă, numai la cele declarate în legătură cu tatăl meu: este neadevărat, pe tatăl meu, care era român, l-a chemat de la început până la sfârşit, căci, în 2000, a trecut în lumea celor drepţi, Ion Mircea Pascu şi a fost toată viaţa lui jurist.

În ce priveşte bursele pe care le-am căpătat în străinătate, chipurile, pentru că aş fi fost membru al Securităţii, o întrebare rămâne fără răspuns: pentru ce să îmi dea occidentalii burse, ca să îi spionez? Căci bursele respective nu mi-au fost date de statul român, ci de statele respective?!

Nu am nici o cunoştinţă despre activitatea "ecologică" a firmelor domnului prefect Ciocan, cu atât mai puţin despre gropile ecologice menţionate cu atât aplomb în "material".

Domnul prefect Ciocan nu mi-a construit nici o vilă la Bucureşti - vezi şi declaraţia mea de avere care este publică, iar aranjamentul pentru casa de vacanţă, care este în construcţie, nu reprezintă un secret, fiind menţionat, de asemenea, în declaraţia respectivă, deşi nu aveam nici o obligaţie să îl fac public?! Iar faptul că l-am făcut, totuşi, indică tocmai că nu am nimic de ascuns!

Domnul prefect Bechis nu îmi asigură material lemnos pentru nimic, deci nici pentru vila care nu există.

Pe domnul Bura nu l-am cunoscut de la Ştefan Gheorghiu - şi chiar dacă l-aş fi cunoscut, ce era de condamnat în asta? -, ci în calitate de primar al Negreştilor, în anii când am primit misiunea să mă ocup de organizaţia PSD din judeţ.

Nu comentez afirmaţiile despre afacerile domnului Lohan - şi cu atât mai puţin pe cele legate de soţia sa -, deoarece îl privesc direct şi personal, tot aşa cum nu comentez afacerile domnului Copos, de pildă, pe care, de asemenea, se întâmpla să îl cunosc. Apropos, pe când un nou "material" care să mă incrimineze, ca urmare a afacerilor domnului Copos?

De asemenea, nu comentez nici invidia domnului primar Ghiriti din Negreşti faţă de succesul economic al domnului Lohan, după cum nu comentez nici supărarea unui adjunct al poliţiei locale că nu a fost promovat în local domnului Tibil şi că, în plus, va trebui să îşi şi achite marea datorie pe care o are faţă de sucursala locală a Băncii Comerciale.

Afirmaţia cu patronajul afacerilor cu limuzine furate este gravă şi, în cazul în care voi apela la instanţă, va trebui să fie susţinută de revistă. Oricum, nu pot fi decât recunoscător gazetei "România Mare" care, preluând un material anonim de pe internet, şi-l însuşeşte şi şi-l face astfel atribuibil! Ca să nu mai vorbesc despre intervenţia expresă a conducătorului partidului din Senatul României, la care mă voi referi îndată.

Nu am avut nici o contribuţie nici în numirea domnului Balogh - Dumnezeu să îl ierte - nici a domnului Tibil în funcţie de şef al Inspectoratului Judeţean al M.I. Ambele numiri au fost decise şi executate exclusiv de ministerul respectiv.

În sfârşit, nu văd cum mă pot implica în ancheta domnului Horea Anderco, fost primar al municipiului Satu Mare, din moment ce, o altă "şcoală locală de gândire" susţine contrariul, şi anume că arestarea sa s-ar fi datorat tocmai dorinţei autorităţilor de a ajunge astfel la mine, pornind de la teza contrară, tot falsă, că aş fi fost implicat în afaceri cu acesta.

Domnul coleg deputat al PRM, localnic bine informat cu privire la acţiunile mele din judeţ, ar fi trebuit să fie mai grijuliu cu preluarea afirmaţiilor de pe plan local.

Daţi-mi voie să îmi exprim amărăciunea, nu atât faţă de atacurile nejustificate ale României Mari, cu care toată lumea s-a obişnuit, cât, mai ales, faţă de superficialitatea unor oameni cu pregătire de specialitate în domeniul muncii informative din Partidul România Mare şi care se ocupă personal de mine. Cu atât mai mult cu cât suntem "colegi" de parlament. Le-aş cere totuşi un mic serviciu: anunţaţi-i pe autorii efectivi ai "materialului" prezentat iniţial că poliţia s-a demilitarizat şi, deci, nu se mai pot prezenta ca un "grup de militari de bine". Cu colegul dumneavoastră din zonă va fi, cred, mai uşor.

Să trecem acum la intervenţia conducătorului partidului rostită în Senatul României luni, 9 iunie 2003. În ea se vehiculează cu dezinvoltură alte informaţii false la adresa mea şi se întăreşte expres implicarea domniei sale în publicarea "materialului" preluat de pe internet în revista partidului.

În primul rând, toată lumea, inclusiv ambasadorul Guest şi suita domniei sale, ca şi cei care au fost de faţă la primirea sa în judeţul Maramureş, între care îl includ şi pe deputatul partidului România Mare din zonă, ştiu că eu nu am participat la aceasta vizită, cum afirmă conducătorul partidului.

În al doilea rând, cabana de pe Valea Vaserului, la care se face referire, nu aparţine Ministerului Apărării Naţionale.

Referitor la domnii Adrian Filip, Vasile Coman şi firma lor "CONREP Vasilică SRL" nu fac nici un comentariu, deoarece fiecare răspunde pentru acţiunile sale. Iar bârfele culese pe plan local de colegul Mihordea, în cadrul documentării pentru activitatea de parlamentar, desigur, nu mă interesează.

Afirmaţia că eu aş fi "băgat" - scuzaţi limbajul, dar aparţine domnului senator - 3 miliarde de lei din fondurile PHARE în firma domnilor Filip şi Coman, precum şi oferta de 50 de miliarde de lei pentru reconstrucţia blocurilor distruse de incendiul recent de la Baia Borşa, dincolo de faptul că este falsă, este şi deosebit de gravă şi va trebui susţinută cu dovezi irefutabile.

Afirmaţiile privind penalitatea acţiunilor celor doi prefecţi, deşi nu mă privesc, vor trebui şi ele dovedite de cei ce le-au făcut. Şi, încă o dată, de corturile pentru rotaţia contingentului american din KFOR de la Constanţa Sud/Agigea răspunde Armata Americană, nu domnul prefect Ciocan, a cărui fabrică tot tricotaje produce, nu corturi. Se aude?

În sfârşit, nu văd cum ar putea un om ca domnul senator să judece cum trebuie să mă comport eu când stau de vorbă cu domnul Robertson. Măcar cu mine, domnul Robertson stă de vorbă...

Iar despre numărul vilelor construite de aşa-zisa mafie din Transilvania de Nord, vă rog să citiţi încă o dată recenta declaraţie de avere pe care am publicat-o şi să mai număraţi o dată, domnule senator.

Domnul preşedinte,

Pemiteţi-mi ca, în închidere, să fac o referire la salutul amical şi cuvintele frumoase adresate de conducătorul Partidului România Mare atunci când m-a salutat la intrarea în sală pentru şedinţa de investire a noului cabinet: Domnule senator, mie nu îmi plac oamenii care te vorbesc de rău în public şi de bine în particular! Incercaţi invers, ar fi un mic progres!

Oricum, vă asigur că, nedispunând de gazeta partidului, aşa cum dispuneţi dumneavoastră, nu am unde să public actuala intervenţie care, în plus, nu este nici rostită "liber" şi, neavând nici talent poetic, precum domnul Coriolan Bunea, nu vă voi putea dedica vreo poezie, aşa cum aţi procedat cu mine!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mă văd nevoit să insist asupra conciziei intervenţiilor. Avem o înscriere record astăzi.