Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat.

Va urma domnul Vasile Miron.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Mai merită PSD-iştii să fie votaţi? Nu!".

Atrag atenţia Guvernului asupra creşterii periculoase a datoriei externe a ţării noastre: dacă în decembrie 1989 această datorie era zero, în decembrie 2003 ea era de 20 miliarde de dolari. Pur şi simplu, cât n-a reuşit să se îndatoreze regimul comunist în 45 de ani - fiindcă nivelul maxim a fost de 17 miliarde de dolari în anul 1970 - a reuşit regimul aşa-zis democrat în doar 14 ani.

Cu un spor de "acceleraţie" pentru Guvernul Năstase, care a preluat ţara în decembrie 2000, la 10,5 miliarde de dolari datorie externă, a reuşit în doar 3 ani, să mai facă datorii de 9,5 miliarde de dolari. Mai ales anul 2003 a fost devastator din punctul de vedere al îndatorării externe: cea mai grăitoare dovadă a faptului că economia reală nu funcţionează şi că totul nu e decât o propagandă deşănţată a "echipei de zgomote" a Guvernului o reprezintă deficitul comercial înregistrat în 2003, adică diferenţa dintre valoarea importurilor şi cea a exporturilor, suma fiind de 6,4 miliarde de dolari!

O altă oglindă a falimentului de partid şi de stat o constituie incapacitatea Guvernului de a garanta siguranţa alimentară a populaţiei. Astfel, o cantitate de 70% din necesarul de hrană al românilor provine din import. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că tot mai multe categorii de cetăţeni nu-şi mai pot procura alimentele şi produsele de bază care erau accesibile oamenilor săraci şi pe timpul vlăguirii ţării de către URSS, în anii '50, în contul datoriilor de război.

În anul 2003, importul de cereale s-a dublat faţă de cel din anul 2002. S-a adus grâu din Statele Unite ale Americii, Canada, Brazilia, Franţa, Ucraina şi din alte ţări, importuri care continuă şi în prima parte a anului 2004.

Totul ne costă de ne usucă, având în vedere că în anul 2002 o tonă de grâu ni se vindea cu sume variind între 95 şi 110 dolari, astăzi, aceeaşi tonă de grâu a ajuns între 216 şi 230 de dolari. Preţul cerealelor s-a dublat pe plan internaţional, iar această situaţie ne prinde total descoperiţi.

Concomitent cu dezastrul industriei grâului, s-a înregistrat şi dezastrul industriei zahărului. Dintr-un mare exportator de zahăr, România a ajuns, în numai câţiva ani, un mare importator de zahăr, de fapt cel mai mare importator din această zonă a Europei.

Se aduce zahăr în România de pe tot globul. În anul 1990 aveam 33 de fabrici de zahăr. Astăzi, mai funcţionează numai 10 fabrici, iar din acestea doar 4 sunt pregătite să facă faţă concurenţei din Uniunea Europeană.

La ora actuală, România mai produce doar 12% din consumul intern. interesant este că, prin zonele considerate a fi defavorizate, intră pe piaţa românească zahăr scutit de taxele vamale. Asta este o afacere de peste 120 milioane de dolari pe an, pe care nimeni n-o deranjează, ba, dimpotrivă, sunt destui cei care o încurajează.

Alte afaceri ilegale cu alimente sunt acelea cu carne. Dintre numeroasele exemple vom semnala cazul apărut în revista "Avicultorul", numărul 4 din decembrie 2003, unde se scrie: "Statisticile oficiale din Statele Unite ale Americii spun că s-au exportat în România 25 mii de tone de carne de pasăre pe semestrul I al anului 2003. În schimb, din statisticile româneşti reiese faptul că în ţară au intrat 19.300 tone de carne! Deci şi din Statele Unite ale Americii intră carne nedeclarată la vamă".

Şi atunci mai merită PSD-iştii să fie votaţi? NU.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.