Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnii parlamentari Petre Posea şi Aurel Gubandru au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Statistica amară a judeţului Botoşani".

Într-una din serile săptămânii trecut, pe un post naţional de televiziune s-a transmis o ştire care m-a bulversat: judeţul Botoşani este cel mai sărac judeţ din ţară. Rezultatul acesta dezastruos pentru zona din care provin, a fost obţinut în urma analizei economice efectuate de un institut de sondare a opiniei publice, care a luat în calcul probabil, datele economice şi sociale transmise din judeţ şi/sau raportate statistic.

După perioada de uimire şi de revoltă, care s-au estompat cu greu, am început să analizez la rece situaţia economică a judeţului Botoşani, pe care v-o prezint în câteva rânduri şi nu vă voi încărca memoria şi cu cifre searbede care fie nu spun nimic, fie redau tragismul situaţiei.

Judeţul Botoşani este ţinutul lui Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian etc. dar aceste personalităţi nu mai pot ajuta cu nimic ca el să redevină un centru de interes economic şi politic. Nici în perioada dinainte de 1989 nu strălucea cu nimic faţă de judeţele din jur, dar măcar impresiona prin forţa culturală şi spirituală emanată.

După evenimentele din 1989, încet, încet, dar foarte sigur platforma economică a municipiilor Botoşani şi Dorohoi a început să sucombe fie sub presiunea cererilor neîntemeiate ale sindicaliştilor, fie din cauza managementului defectuos. Dacă până în 1989, Botoşaniul se mândrea cu unităţi din industria lemnului, industria constructoare de maşini, astăzi a devenit centrul lumii confecţionerilor. Investitori străini, care mai de care mai strategici, de regulă italieni, au venit aici şi cu eforturi minime au înfiinţat fabrici de confecţii care produc milioane de dolari.

Pentru mulţi dintre ei, aici se află raiul de pe pământ, deoarece din cauza sărăciei acute şi a lipsei ofertei de locuri de muncă, au posibilitatea de a folosi cea mai ieftină forţă de muncă din ţară. Lucrul acesta este confirmat şi de faptul că anul trecut, 2003, un patron italian şi-a mutat secţia de confecţii de la Baia Mare la Botoşani, deoarece făcea economii importante cu cheltuielile de personal. La ora actuală, există doar 4-5 firme cu alt specific decât cel textil care au reuşit să străbată cu brio perioada de tranziţie şi asta spune mult, deoarece o dezvoltare monoindustrială (gen confecţii) poate fi fatală unui întreg judeţ, în cazul schimbărilor de legislaţie şi de influenţă pe piaţa mondială.

Agricultura se practică la nivelul secolului XIX, rudimentar, cu animale, există foarte puţine asociaţii agricole sau chiar particulari care să dispună de utilaje agricole. Lipsa banilor face ca şi terenul lucrat să primească mai puţine îngrăşăminte şi seminţe de calitate superioară, astfel încât rezultatul să fie dezastruos. Şi dacă la toate acestea mai adăugăm şi calamităţile naturale care s-au întâmplat în ultimii 2-3 ani, avem tabloul întreg al dezastrului din agricultura locală.

După cum am mai menţionat, lipsa locurilor de muncă face ca viaţa cetăţenilor judeţului să fie grea. Mulţi dintre ei sunt şomeri sau chiar mai rău, nu mai beneficiază de nici un drept stabilit de Legea nr.76/2002. Ei sunt cuprinşi în evidenţele cu persoanele care caută un loc de muncă şi astfel apare o anomalie la nivelul agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă: rata şomajului la nivelul judeţului a scăzut sub cea de pe ţară - este anormal, deoarece de la închiderea unităţilor economice au trecut 3-4 ani şi nu mai sunt cuprinşi în nici o formă de asigurare pentru şomaj.

Tot căutând locuri de muncă pentru a asigura un trai decent familiilor lor, botoşănenii au trecut, ca şi alţi români, graniţele ţării găsindu-şi de lucru în Italia, Spania, Grecia, Israel etc. Marea majoritate a lor sunt tineri, şi indiferent de pregătirea pe care o au, foarte puţini sunt decişi să se mai întoarcă în ţară, mulţi chemându-şi în străinătate şi familiile, depopulând astfel localităţi întregi.

Să nu credeţi că traiul bun şi de huzur i-a gonit de acasă şi i-a determinat să ia această decizie, ci faptul că nu-şi pot găsi un loc de muncă bine plătit şi o locuinţă.

Viaţa culturală, socială, medicală există la un nivel precar, având în vedere că acest judeţ a dat destule personalităţi ţării. Totul este în funcţie de sponsorizările care se obţin, pentru că bugetul local nu permite cheltuieli inutile, având în vedere că banii trebuie orientaţi spre subvenţionări pentru familiile sărace.

Judeţul se mai poate lăuda şi cu alte localităţi precum Săveni, Ştefăneşti, Truşeşti, Bucecea, care din oraşe, precum Săveniul, a fost transformat în zonă agricolă, deoarece după preluarea fabricii de confecţii din zonă de un întreprinzător autohton, oamenii au preferat să muncească în agricultură pentru a nu muri de foame. Spitalul din localitate este în pragul falimentului, aşteptând de pe o zi pe alta să fie închis, iar alte unităţi economico-sociale, în afară de şcoală şi primărie, nu mai există. Sunt însă micile buticuri, care din lipsa clienţilor şi ca urmare a reducerii puterii de cumpărare, se vor închide şi ele.

Sărăcia judeţului Botoşani se observă, doamnelor şi domnilor colegi, pe chipul, îmbrăcămintea şi starea de spirit a locuitorilor judeţului. Puţini sunt cei care-şi permit un concediu la mare sau în străinătate, iar majoritatea părinţilor se sacrifică, făcând economii drastice în timpul anului, pentru a le putea asigura copiilor lor câteva zile de vacanţă, sau pe timp de vară câteva luni de huzur în oraşul natal.

Mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că şi alte judeţe au asemenea probleme. Nu vă contrazic, dar ca să declari un judeţ ca fiind cel mai sărac înseamnă că toate datele statistice luate în calcul, precum şi indicatorii economici analizaţi evidenţiază limita inferioară de existenţă a unei zone din România.

Prin judeţul Botoşani nu trece autostrada Bucureşti-Borş, nici principala magistrală de gaz metan, nu este un centru vital din punct de vedere economic şi politic, ca să-şi poată afla un trai mai bun. Guvernanţii nu-şi bat capul să înţeleagă ce se întâmplă cu populaţia şi cu acest judeţ, decât atunci când se apropie campania electorală, iar în ultimul timp nici măcar atunci, ştiind că această zonă votează în masă actuala guvernare.

Recentul sondaj de opinie făcut de filiala PSD Botoşani, care a arătat că circa 60% din cetăţenii judeţului ar vota cu partidul de guvernământ, îi linişteşte şi îi determină să continue cu atitudinea de nepăsare faţă de gravele probleme cu care se confruntă zona. Nu se ştie care va fi rezultatul final, deoarece populaţia s-a săturat şi de promisiuni neonorate şi de mizeria cotidiană. Traiul de pe o zi pe alta, lipsurile acute, nepăsarea autorităţilor, dar şi tupeul îmbogăţiţilor peste noapte, pe spinarea celor mulţi, nu sunt rezultate cu care să se mândrească cineva, mai ales un partid social democrat care are ca deviză "alături de oameni, împreună cu ei...".

Doar dacă asta şi-a dorit, ca sărăcia să devină starea unui judeţ care la alegerile din 2000 le-a acordat încrederea în procent de 70%.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.