Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Scurtă lecţie de istorie contemporană..."

La aproape un an de la căderea regimului lui Saddam Hussein, bilanţul întregii operaţiuni nu se prezintă deloc încurajator. În Irak se dau lupte grele între forţele coaliţiei şi insurgenţi, haosul domneşte peste tot, iar armata americană eliberatoare este văzută în acest moment de localnici ca fiind principala vinovată pentru dezordinea creată. Înseşi forţele americane sunt confruntate cu un război de gherilă, care nu a fost prevăzut nici în cele mai pesimiste scenarii ale Pentagonului.

Trist este şi faptul că mulţi soldaţi, oameni tineri mor în ambuscade sau atentate, alături de civili nevinovaţi, sau mai tragic este că rebelii au început să ia ostatici din rândul străinilor, fie ei ruşi, canadieni, japonezi sau chinezi. Cuvântul de ordine care pare să exprime realitatea cotidiană în aceste momente este căsăpirea sau măcar intimidarea străinilor, indiferent de zona de provenienţă.

Multă lume nu găseşte o explicaţie logică a acestei situaţii: într-un singur an, după eliberarea de regimul lui Saddam, această ţară se întoarce împotriva eliberatorilor ei, fiind o pradă uşoară pentru fundamentalismul religios, care poate face oricând o masă de manevră din populaţia autohtonă. De ce aceeaşi populaţie, care se bucura acum un an de liberatea adusă de forţele coaliţiei, le consideră acum inamicul numărul 1?

După declararea oficială a victoriei în Irak, foarte multă lume, avizată din punct de vedere politic, a atras atenţia că de abia de acum începe adevăratul război. Euforia primei zile de libertate, descătuşarea energiilor înlănţuite peste 25 de ani au făcut loc rapid nesiguranţei şi fricii în rândurile populaţiei. Şi este normal, deoarece oriunde în acestă lume oamenii vor să se simtă în siguranţă atunci când merg la lucru, când îşi fac cumpărăturile, când funcţionează şcolile sau spitalele. Se pare că tocmai această revenire la normalitate, care presupune trecerea la organizarea vieţii economico-sociale, durează foarte mult, fapt care duce la creşterea neîncrederii populaţiei în actul de dreptate înfăptuit, adică înlăturarea lui Saddam Hussein.

Negocierile nesfârşite pentru preluarea puterii în această ţară, negocieri care urmăresc de fapt supremaţia asupra rezervelor de petrol ale ţării, instaurarea şi funcţionarea instituţiilor administrative ale ţării, reluarea micilor şi marilor afaceri, a transporturilor, exporturilor, vieţii culturale etc., toate au făcut ca, indiferent dacă irakeienii fac parte sau nu dintr-un partid religios care să-i îndoctrineze, aceştia să-şi piardă răbdarea şi să se revolte.

Scena politică din Irak este într-o profundă mişcare şi schimbare: localnicii, când au fraternizat cu americanii şi aliaţii lor, când s-au aliat cu liderii lor radicali, angajându-se într-un război sfânt împotriva ocupanţilor.

Ultimele operaţiuni ale coaliţiei îndreptate împotriva insugenţilor n-au făcut decât să le întărească poziţiile şi să le sporească popularitatea, care, o dată cu trecerea timpului, în defavoarea democratizării ţării, se vor coaliza pentru a alunga duşmanul din ţară.

În acest joc de domino, ţara noastră şi-a plătit tributul: o viaţă omenească a fost sacrificată pe acest teatru de război. Am vrut sau nu, legal sau mai puţin legal, în acest moment nu mai contează, avem şi noi martirul nostru. Poate că doar aşa înţelegem ce simt americanii când tinerii lor soldaţi sunt victimele acestui război, dar şi irakienii, care nu mai întrevăd orizontul liniştit şi pacea mult dorită şi aşteptată.

În aceste momente de rememorare a evenimentelor, măcar cu sufletul şi mintea să fim alături de acei combatanţi care, indiferent de crezul, ambiţia şi coaliţia din care fac parte, se află în acea ţară şi în mijlocul acestor evenimente.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.