Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Kerekes Károly. Va urma domnul Petru Tărniceru, dacă este.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt anumite lucruri care nu se schimbă, chiar dacă un guvern se schimbă cu altul. La nivelul organelor teritoriale ale Guvernului, acestea nu se schimbă sau se schimbă foarte greu.

Aşa se întâmplă şi în privinţa aplicării Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Această ordonanţă aprobată prin Legea nr.189/2000 în majoritatea judeţelor ardelene se aplică, urmare interpretării greşite, românilor şi nu persoanelor aparţinând minorităţilor care au suferit din cauza apartenenţei lor la o etnie.

Printr-o declaraţie politică anterioară, în legislaţia trecută, am sesizat acest lucru Guvernului Năstase. Însă nu s-a schimbat nimic, cu toate că atât Curtea Constituţională, prin Decizia nr.303 din 10 iulie 2003, cât şi fostul premier, Adrian Năstase, într-un răspuns dat la interpelarea mea din 23 decembrie 2003, au conchis că nu beneficiază de măsurile reparatorii persoana care nu a fost strămutată din culpa statului român, persoana care a suferit persecuţii din motive etnice săvârşite pe teritoriul care a fost administrat de către alte state, în cazul nostru Ardealul de Nord, administrat de Ungaria în urma Dictatului de la Viena din anul 1940.

Faţă de aceasta, practica caselor judeţene de pensii, cu sarcini de aplicare a acestei ordonanţe, este în continuare greşită. Cu excepţia judeţelor în care directorii caselor judeţene sunt persoane de naţionalitate maghiară, casele judeţene de pensii din alte judeţe ardelene consideră că această ordonanţă se aplică numai refugiaţilor de naţionalitate română, care s-au refugiat din Ardealul de Nord în Ardealul de Sud, în urma Dictatului de la Viena din anul 1940.

Dar în aplicarea ordonanţei pot fi regăsite nu numai interpretări greşite, dar şi lipsuri uluitoare de cultură istorică din partea juriştilor.

Astfel, notarul public Manoilă Ana-Damiana din oraşul Luduş, judeţul Mureş, prin încheierea de autentificare nr.72 din 9 august 2004, autentifică o declaraţie de martor din care rezultă că în anul 1940 Ardealul a fost ocupat de către armata austro-ungară.

Tot aşa, printr-o întâmpinare depusă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, consilierul juridic Antoci Adriana afirmă: "Legea nr.189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic de către regimurile instaurate în România, respectiv regimurile austro-ungare în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945."

Din păcate, aceşti jurişti nici măcar în timpul studenţiei nu au reuşit să reţină la disciplina "Istoria statului şi dreptului românesc" următorul text din cursul universitar: "Tratatul cu Austria, semnat de România, ca ţară aliată cu puterile Antantei, a constituit dezagregarea monarhiei bicefale habsburgice, a imperiului austro-ungar."

Dacă acesta este nivelul de cultură istorică a unora care aplică legea, adăugând şi rea-credinţa, precum şi indiferenţa ministerului de resort, atunci nu ne putem mira că acest act normativ cu caracter reparatoriu nu-şi atinge scopul.

A început o nouă guvernare, eu aş dori ca problemele sesizate să fie recepţionate de noul guvern, de noua conducere a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, precum şi cea a Casei Naţionale de Pensii şi să pună capăt inechităţilor, să elimine lipsa de profesionalism ce se manifestă în stabilirea drepturilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.105/1999.

Depun şi în scris declaraţia mea politică, anexându-i probele administrate, cu rugămintea să fie transmisă ministerului de resort şi Casei Naţionale de Pensii.

Mulţumesc pentru atenţie.

(Anexele respective au fost transmise, împreună cu declaraţia politică, ministerului de resort.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.