Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul deputat Bónis István.

Parlamentarii Ioan Munteanu, Aurel Vlădoiu, Monica Iacob-Ritzi, Horia Văsioiu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România internaţională".

De 15 încoace, sărăcia şi nevoile i-au mânat pe concetăţenii noştri dincolo de graniţele ţării, întâi spre Turcia, apoi spre Occident, adică în acele locuri unde exista posibilitatea de a câştiga suficienţi bani pentru o viaţă normală şi decentă. Fiecare persoană care a luat decizia de a pleca la muncă în străinătate a cântărit foarte bine avantajele materiale şi financiare pe care le poate obţine, dar, în acelaşi timp, şi sacrificiile şi riscurile pe care trebuie să le facă pentru a reuşi şi a merge mai departe.

Şi aşteptările le-au fost răsplătite: mulţi dintre cei plecaţi, după ce au muncit în condiţii numai de ei ştiute, au reuşit să strângă destui bani, care să le asigure lor şi familiilor lor un trai decent. Au existat însă destui care însă nu au avut acest noroc: au cheltuit bani frumoşi pentru a pleca dincolo, dar după ceva timp s-au întors cu buzunarele goale şi mai dezamăgiţi de viaţa asta, chiar dacă au încercat să braveze, dar amărăciunea cuvintelor "măcar am încercat..." străbate dincolo de orice comentariu.

Chiar dacă recent s-a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, iar libera circulaţie între ţări este cea mai aşteptată promisiune, oamenii de rând rămân tot pesimişti, şi au motive întemeiate. Aici lucrurile se mişcă greu, sau chiar deloc, exemplul celor 5 luni de hibernare guvernamentală este edificator că schimbările promise nu vor avea loc prea curând, că nimic nu le va schimba starea de spirit şi mai ales starea materială. În aceste condiţii, voiajul spre alte meleaguri este mai mult o necesitate, ca ultimă variantă, decât o opţiune datorată integrării europene.

Statisticile oficiale arată că peste 2 milioane de români lucrează în afară, centrul de greutate mutându-se de la Turcia şi Israel către Italia şi Spania, Germania, Franţa şi chiar Canada şi America. Fluxurile financiare care vin spre România nu sunt deloc de neglijat. Aceşti bani reflectă faptul că românul s-a descurcat, chiar în faţa băştinaşilor, indiferent dacă s-a aflat acolo legal sau ilegal. Şi poate că nu e de mirare că, furând din şansele cetăţenilor acestor ţări, au apărut nemulţumiri şi revolte, care s-au concretizat într-un mod ruşinos, nebărbătesc, sub forma unor versuri xenofobe.

Indiferent de locul unde s-au stabilit, indiferent de seriozitatea şi puterea de muncă a oamenilor, am avut şi neşansa să fim cunoscuţi şi ca hoţi, proxeneţi, cerşetori, mincinoşi etc. Pădure fără uscături nu există, aşa că am avut ghinionul ca, pe lângă persoane care şi-au văzut de munca lor, să existe şi indivizi care, prin comportamentul lor, au adus grave prejudicii imaginii ţării. Mai rău a fost faptul că toate acestea au fost percepute ca fiind specifice poporului român, generalizându-le şi aducând un prejudiciu imens atât României, cât şi celor de bună-credinţă, care nu doreau decât să câştige din punct de vedere financiar.

Prin urmare, autorităţile române ar trebui să vegheze mai cu responsabilitate, respectând atât Constituţia ţării, dar şi legile Uniunii Europeane, la ceea ce fac cetăţenii noştri în spaţiul comunitar, astfel încât cei care îşi întreţin familiile din muncă cinstită să nu fie băgaţi în aceeaşi oală cu infractorii. Teoretic, aderarea efectivă la Uniunea Europeană are menirea de a ne readuce printre ţările civilizate ale lumii, lucrul acesta fiind important şi esenţial pentru românii care lucrează în Occident.

Dacă lunga şi ineficienta tranziţie, prin care am trecut şi trecem, i-a obligat pe mulţi concetăţeni să găsească drept soluţie de supravieţuire exodul spre alte meleaguri, aderarea presupune revenirea la situaţia iniţială, şi anume: aceea de cetăţeni ai Europei.

În aceste condiţii, depinde de fiecare dintre noi, şi mai ales de cei care ne conduc în această perioadă, dacă vom mai fi sau nu stingheriţi când prezentăm paşapoartele prin spaţiul Shengen, dacă vom mai fi sau nu întorşi de la graniţele diferitelor ţări europene, dacă vom mai fi sau nu etichetaţi ca cetăţeni de lumea a treia care doresc câştiguri fără muncă. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.