Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PPRM, domnul deputat Ştefan Baban. Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedintă.

Doamnă preşedintă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Ultimele zvâcniri ale sănătăţii româneşti."

Sistemul sanitar românesc este la un pas de moarte. Criza medicamentelor şi a materialelor necesare în desfăşurarea actului medical s-a declanşat, furnizorii ţinându-se de cuvânt şi pornind această criză ca un ultim semnal de alarmă faţă de haosul şi ineficienţa din acest sector. Această grevă a furnizorilor de medicamente poate fi fatală sistemului, ţinându-se cont de şubrezenia lui şi delăsarea celor care conduc destinele acestuia, care ani de zile nu au făcut altceva decât să liniştească spiritele şi, mai grav, să nu recunoască că sistemul asigurărilor sociale de sănătate, aşa cum a fost gândit şi aplicat, a fost un real dezastru, că niciodată banii nu vor ajunge să asigure nevoile unei populaţii îmbătrânite şi îmbolnăvite de destule privaţiuni în anii comunismului etc.

De partea cui este dreptatea? Este foarte greu de stabilit. Ambele tabere, în speţă, Ministerul Sănătăţii şi distribuitorii de medicamente, au dreptate, dar, în acelaşi timp, sunt vinovaţi pentru că, de cel puţin 5 ani, această criză apare anual sau chiar de două-trei ori pe an şi totuşi nu au reuşit nici să identifice cauzele care provoacă aceste distorsiuni, nici să stabilească măsurile care pot fi luate pentru preîntâmpinarea lor. Despre căile de rezolvare nici nu poate fi vorba, având în vedere că la masa negocierilor se urmăreşte rezolvarea imediată şi de scurtă durată a conflictului.

Ministerul Sănătăţii, ca de fiecare dată, nu a gestionat această criză, vorbind mult şi dând vina atât pe directorii de spitale cât şi pe farmacişti şi pe furnizorii de medicamente. Singura măsură luată a fost ca Societatea Unifarm S.A., la care este acţionar, să livreze seringi, ace şi alte materiale către toate spitalele care au stocurile diminuate. Până când vor fi primite, pentru bolnavii cronici s-au făcut liste de aşteptare, iar ceilalţi, pentru a se putea trata, şi-au achiziţionat singuri cele necesare, ca buni plătitori de asigurări de sănătate.

Dorinţa reprezentanţilor acestui minister este de a contacta firme din exterior, pentru a asigura materialele sanitare, care sunt atât de disputate între cele două părţi. Totodată, sfaturile ministrului Cinteză, ca farmaciile să onoreze reţetele compensate şi gratuite prin utilizarea plafoanelor alocate pentru întregul an, nu pot fi puse în aplicare, pentru că farmaciştii ştiu că nu vor primi bani în plus (deci, alte promisiuni neonorate, făcute pentru a le arăta cetăţenilor alegători bunele intenţii ale actualilor guvernanţi), dar, în acelaşi timp, nu mai au medicamentele solicitate, pentru că şi ei sunt datori vânduţi furnizorilor de materiale sanitare.

Sugestia ministrului de resort, de a fi controlate spitalele ce nu au achitat ceea ce au achiziţionat şi destituirea directorilor, nu este cea mai fericită. Spitalele din zonele sărace, cu resurse limitate, dar cu directori care încearcă să supravieţuiască şi, mai ales, să asigure minimul necesar pentru desfăşurarea actului medical, vor rămâne, în aceste condiţii, fără echipe manageriale, fără puţinii specialişti pe care îi au şi se vor închide în final, astfel încât cea mai rapidă urgenţă medicală va putea fi rezolvată la 70-100 de km de locul producerii.

De cealaltă parte a baricadei, furnizorii de medicamente acuză starea de delăsare a celor care au condus ministerul şi ţara în ultimii 10 ani. Datoriile neplătite din 2003-2004 precum şi depăşirea cheltuielilor alocate pentru spitale prin bugetele alocate, toate făcute cu buna ştiinţă a celor care erau la putere, au făcut ca nemulţumirile lor să nu mai poată fi ascunse. Plătitori de taxe şi impozite, ei trebuie să achite şi produsele sanitare pe care le importă, astfel încât scadenţele stabilite prin contractele încheiate trebuie să fie onorate la timp, pentru că aceşti furnizori nu-şi pot permite să piardă parteneriatul extern, câştigat cu greu şi după lungi şi aprige tratative.

Cu ocazia acestei crize, a ieşit la iveală şi calitatea precară a materialelor sanitare achiziţionate de spitale prin sistemul de licitaţii publice electronice, lăudat de toată lumea, dar mai puţin sau chiar deloc de beneficiari. Astfel, toată opinia publică a aflat că poţi căpăta boli cronice, infecto-contagioase sau chiar letale, atunci când te duci să-ţi faci analize, când te vaccinezi, să nu mai vorbim de ce se poate întâmpla după o operaţie sau o extracţie dentară. Românii au aflat cu stupoare că aceste materiale sanitare sunt de cele mai multe ori deplorabile, adevărate bombe letale, care atentează din plin la viaţa pacientului.

Războiul dintre Ministerul Sănătăţii şi furnizorii de medicamente va dura, pentru că principala cauză, lipsa banilor pentru acoperirea cheltuielilor sanitare, nu poate fi uşor înlăturată. Bugete de austeritate sau bugete de necesitate medie nu vor reuşi niciodată să acopere cauzele care stau la baza debandadei din lumea medicală. Trebuie început de la o reformă sanitară, concretă şi aplicabilă la caracteristicile economice şi de tranziţie ale României la ora actuală, trebuie regândit sistemul de asigurări sociale şi, mai ales, cel de colectare a banilor din aceste asigurări (nici într-un caz, ideea salvatoare de a folosi categoriile sociale defavorizate ca plătitori de contribuţii, pentru că s-ar transfera fonduri de la un minister la altul) şi chiar cel de achiziţionare a materialelor sanitare, pentru că, după cum s-a dovedit, nu întotdeauna ce este mai ieftin este şi mai bun. Iar noi, românii, suntem prea săraci pentru a ne permite ca, din cauza unui banal ac de seringă, să fim obligaţi să suferim şi să cheltuim toată viaţa.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Şi eu vă mulţumesc.