Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Boală veche la vremuri noi"

Săptămâna trecută, preşedintele Băsescu cerea românilor să nu mai dea şpagă, indiferent ce problemă au de rezolvat: medicală, socială, financiară etc. Solicitarea preşedintelui nu poate fi catalogată decât populistă şi fără acoperire într-o ţară în care mita se ia începând cu cercurile politice şi economice, dar flagelul este aruncat asupra celor mulţi şi năpăstuiţi. Poate că Băsescu n-a dat niciodată şpagă, dar nu cred că din cauză că n-a considerat oportun acest lucru. Iar sondajele de opinie pe care le studiem cu toţii arată că în România nu poţi rezolva nimic dacă nu dai o mică atnţie, un ciubuc. De ce? Pentru că aşa s-a împământenit obiceiul încă de pe vremea fanarioţilor, fiindcă, dacă doreai să obţii ceva bun şi folositor, sau să-ţi rezolvi o problemă, trebuia să te prezinţi cu o mică atnţie la locul şi omul potrivit.

Şi, totuşi, după 15 ani de democraţie, aceste obiceiuri au rămas. Şi nu neapărat că ar fi vrut poporul român tradiţionalist să le păstreze, ci pentru simplul fapt că de atâta democraţie şi tranziţie am ajuns să ne auto-selectăm pentru a accede la medicamentele compensate, la tratamente sofisticate şi eficiente, care pentru noi sunt rare, dar pentru ceilalţi cetăţeni ai Europei sunt normale şi obişnuite, pentru a beneficia de o pregătire şcolară la standarde care să permită ocuparea unui loc de muncă bine plătit atât în ţară, cât şi în străinătate.

Exemplele ar putea continua, pentru că sunt destule şi le întâlnim în fiecare clipă în cotidian: de la verificarea actelor maşinii de către poliţiştii din trafic şi până la verificarea actelor micii afaceri pe care o păstorim şi din care reuşim să subzistăm cu toţii. Toate sunt dătătoare şi primitoare de şpagă, de mită, de ciubuc ... de tot ce gândeşte şi nu gândeşte domnul preşedinte. Nici nu poate fi altfel. Atunci când un medic, cu peste 12 ani de şcoală, este plătit cu un salariu de mizerie şi poate subzista datorită eforturilor părinţilor, propriei familii şi ... micilor atenţii. Este de fapt o lege tacită, aprobată atât de cadrele medicale, cât şi de guvernanţii care s-au perindat la conducerea ţării. Pentru că, neexistând performanţă economică în România, nu poţi asigura salarii decente şi condiţii normale de lucru pentru un act medical, pentru baze de tratamente dotate corespunzător, pentru spitale moderne etc. Şi acest lucru este valabil şi pentru profesori, funcţionari publici şi alţi bugetari. La venituri nete de 5-6 milioane de lei, cu un copil la şcoală şi cu cheltuieli gospodăreşti majorate la două-trei luni, este imposibil să rezişti cu stoicism la "tentaţiile" care-ţi sunt oferite.

Domnul preşedinte Băsescu are dreptate, dar o dreptate utopică, pornită de la vechea zicală românească "cel bogat nu-l va crede niciodată pe cel sărac". Nu poţi să ceri performanţe cu sume derizorii acordate drept salarii, cu limitări legislative în exercitarea meseriei în care te-ai pregătit destui ani, limitări care sunt doar pentru executanţi şi foarte puţine pentru conducători, cu asigurarea unor condiţii de lucru de tipul celor din ţări bananiere. Trebuie aplicate legi clare, începând de la reformarea economică şi terminând cu cea pe domenii profesionale, trebuie alocate sume importante şi reale pentru a se putea desfăşura eficient aceste activităţi. Atât timp cât ne vom complace în discursuri electorale măreţe, dar vom rămâne doar la vorbe goale, românii vor continua să dea şpagă, mită, ciubuc pentru a obţine un serviciu mai bune, pentru a beneficia de o educaţie selectă, pentru a beneficia de tratamente medicale excelente etc.

Şi poate că, înainte de a cere românilor să renunţe la aceste străvechi şi balcanice obiceiuri, atât Preşedintele, cât şi Guvernul, s-ar uita în curţile lor, pentru a descoperi dacă mesajul acesta a fost bine înţeles şi de colaboratorii lor, aşa ar avea certitudinea că poporul român a fost atent şi receptiv la ceea ce li s-a transmis şi nu au perceput totul ca un simplu mesaj electoral.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.