|
Doamna Cornelia Ardelean: Doamna preşedinte, Stimaţi colegi, Declaraţia am pregătit-o încă de săptămâna trecută, şi deşi a trecut Ziua de 1 Decembrie, nu am vrut să renunţ la această declaraţie politică: "1 Decembrie - Ziua Naţională a României". De 1 Decembrie, am aniversat Ziua Naţională a României, ziua în care românii ardeleni s-au adunat la Alba Iulia şi au transmis într-o manieră solemnă şi impresionantă lumii întregi dorinţa suflării româneşti din Transilvania de "a se uni cu Ţara", de a face România Mare. Au trecut de atunci 87 de ani. De 87 de ori, arădenii au aşteptat cu aceeaşi emoţie evocarea eforturilor unioniştilor, care au culminat cu Marea Adunare Naţională. Din păcate, însă, fiecare 1 Decembrie dublează la Arad emoţiile, cu sentimente de regret şi amărăciune: rolul oraşului nostru în Marea Unire nu este marcat îndeajuns. Capitala ideologică a Marii Uniri, Aradul, este omisă într-un mod supărător, din reperele de referinţă ale sărbătoririi Zilei Naţionale. Cu 90 de ani în urmă, cu 89 de ani în urmă, cu 88 şi 87 de ani în urmă, la Arad s-au concentrat acei intelectuali care au înfruntat toate riscurile personale şi au dat glas deplinei afirmări a naţiunii române: Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, Gheorghe Crişan, Iustin Monţia, şi alţi iluştri arădeni, au purtat stindardul unioniştilor. La Arad, s-au redactat ziarele "Românul" şi "Tribuna", care au ţinut trează conştiinţa românească; la Arad a funcţionat Consiliul Naţional Român, care a organizat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia; la Arad s-a spus în faţă Guvernului Tisza, că românii ardeleni nu concep altă variantă decât Unirea! "Aci e centrul, aci inima românismului. Aci, într-un palat fermecat, zidit ca în poveşti, s-a adăpostit conştiinţa de neam. De aci au roit dascălii neamului, spre a trezi conştiinţa naţională în vremurile de uitare de sine", spunea marele om de stat Nicolae Filipescu, referindu-se la Arad! În preziua Marii Uniri, la 30 noiembrie 1918, când delegaţii se pregăteau să ia drumul spre Alba-Iulia, ziarul "Românul" din Arad anticipa: "Fraţi români, scrieţi în inimile voastre Ziua aceasta mare, care a adus întregirea neamului românesc de la Nistru pân'la Tisa, şi să o prăznuiţi ca sărbătoarea cea mai mare!" Au trecut 87 de ani de atunci. Rolul de prim-plan al oraşului nostru, într-unul din cele mai de seamă acte din istoria naţională a României, este marcat de cărţile de istorie, omagiat în seminare exclusiviste. Din păcate, însă, înaltele autorităţi ale statului au marcat doar accidental aşa cum se cuvine importanţa Aradului în realizarea României Mari. Stimaţi colegi, profit de acest prilej, pentru a cere preşedintelui României, primului-ministru, preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor să marcheze aşa cum se cuvine rolul Aradului în Marea Unire; să reconstituie, la 1 Decembrie 2006, la cei 88 de ani de la Marea Unire, drumul unioniştilor de la Arad la Alba Iulia! Sunt câţiva ani de când arădenii încearcă să adune fonduri pentru realizarea monumentului Marii Uniri, proiect care stagnează din cauza lipsei de fonduri. Unde altundeva este mai mare nevoie de acest simbol, decât la Arad? Rog Guvernul să găsească mijloacele potrivite pentru a sprijini acest proiect de suflet al arădenilor. În Decembrie, Aradul are nevoie de recunoaştere, are nevoie de un act de dreptate! Vă mulţumesc.
|