Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştefan Baban, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Statul român chiar este cel mai prost administrator?"

Toate guvernele postdecembriste s-au plâns că statul, ca acţionar majoritar, este un prost administrator, că nu realizează decât arierate şi pierderi, iar managerii întreprinderilor de stat care mai există după 15 ani de economie precapitalistă în România, nu au ca unic scop decât îmbogăţirea lor şi ruinarea entităţilor industriale pe care le conduc.

Aceste declaraţii, precum şi lupta dusă împotriva perceptelor socialiste care au dus doar la ruinarea ascunsă a populaţiei, sunt din ce în ce mai dese în ultimul timp, toţi cei implicaţi în procesul de guvernare găsind statul drept ţap ispăşitor.

Dar cine este vinovat, acuzat de toate relele, începând de la ineficienţa economică şi terminând cu înrăutăţirea, pe an ce trece, a nivelului de trai al populaţiei?

Statul este reprezentat în fiecare etapă post-decembristă de cei care ne-au guvernat şi ne guvernează. Aşadar, din start, guvernanţii, indiferent de culoarea politică, au recunoscut cât sunt de proşti administratori sau au aruncat vina asupra predecesorilor. Şi asta pentru că este foarte uşor să critici, mai ales în public, dar foarte greu în practică să aplici reformele economice dure nu numai pentru angajaţii întreprinderilor de stat, ci şi pentru cei ce manageriază activitatea acestora.

De fapt, este şi o încercare de justificare a îngăduinţei faţă de acei directori care nu şi-au îndeplinit obligaţiile stipulate prin contract. Lucrurile au fost prezentate în aşa fel încât să se înfiereze adânc ideea în mintea oamenilor obişnuiţi că managerul de stat este un fiasco total, deşi experienţa a demonstrat că sunt şi întreprinderi de stat care au obţinut rezultate economico-financiare satisfăcătoare şi chiar foarte bune.

Ceea ce ne spun guvernanţii, fie din necunoştinţă de cauză, fie dintr-o eroare, este că mulţi manageri din sectorul de stat sunt numiţi pe criterii politice, mare parte dintre ei provenind din cu totul alte domenii decât cele pe care trebuie să le coordoneze şi consolideze. În aceste condiţii, dacă coroborăm şi cu slaba pregătire profesională, nu mai miră pe nimeni că statul este un prost administrator.

Însă şi numeroase procese de privatizare au demonstrat contrariul: statul român nu este un prost administrator, ci cel mai mare corupt şi cel mai neinteresat negustor. Cazurile ARO, Combinatul Siderurgic Reşiţa etc. au demonstrat că cei puşi să deruleze un proces de privatizare au fost total neinspiraţi ca să nu spunem neinteresaţi să dorească din punct de vedere economic statutul celor care au participat la privatizarea şi, în final, au cumpărat aceste societăţi.

Dezinteresul lor a costat contribuabilul de rând care a aflat cu stupoare că oamenii plătiţi suficient şi superior faţă de media angajatului din România, fie au dat dovadă de o slabă pregătire profesională, necunoscând foarte bine legile interne şi internaţionale referitoare la dreptul comercial, fie şi-au urmărit propriul interes, adică obţinerea unor foloase necuvenite prin funcţiile deţinute.

Şi atunci, uşor a fost de spus că de fapt statul este un prost administrator şi nu adevărul gol-goluţ: nu ne-am vândut ţara, ci am dat-o pe gratis. Poate de aceea performanţa managerilor de stat este nulă pentru că puşi în faţa unor contracte de privatizare rigide şi nefavorabile atât angajaţilor, cât şi României, s-au văzut nevoiţi pentru a nu fi acţionaţi în instanţă, fie să le respecte, fie să-şi dea demisia. Şi aici mă refer la acei conducători de întreprinderi de stat competenţi, bine pregătiţi profesional, care indiferent de presiunile politice făcute asupra lor nu au plecat capul şi nu făcut mătănii guvernanţilor.

Exemplu de privatizări ineficiente se găsesc la nivelul tuturor judeţelor ţării. Chiar dacă la vremea respectivă atât mass-media, cât şi angajaţii au atras atenţia asupra acestor cazuri, guvernanţii au considerat că deciziile lor sunt corecte şi inatacabile, de aceea nu au ţinut cont de semnalele primite sau, chiar mai rău, nici măcar nu s-au informat despre partenerii de dialog.

Nu a contat decât comisionul primit şi diminuarea poverii reprezentate de întreprinderile de stat ineficiente. Astfel că, în loc să se caute căile de redresare a acestora, din start ele au fost condamnate la moarte sigură.

Prezentate sub forma unor hapuri uşor de înghiţit, toate sloganurile postdecembriste privind întreprinderile de stat din România nu au făcut altceva decât să aducă atingerea binelui public.

Extrapolările pripite, generalizările forţate nu sunt utile decât celor care doresc să folosească starea de confuzie şi cea de letargie drept scuză serioasă pentru propriul interes. Nu-şi dau seama că aruncând vina asupra statului român fie chiar o aruncă asupra lor, fie asupra celor cu care fac afaceri foarte bune şi bănoase.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, dacă s-a prezentat vreunul dintre colegi. Nu.

Vă anunţ, distinşi colegi, că au depus intervenţiile politice domnii deputaţi Ioan Munteanu, Manuela Mitrea, Costică Macaleţi, Vasile Mocanu, Ion Stan, Valeriu Ungureanu, Victor Sanda, aurel Vlădoiu, Puşcaş Vasile, Soporan Vasile, care nu vor mai prezenta şi oral aceste intervenţii.