|
Domnul Adrian Moisoiu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Sinistraţii, pensiile şi medicamentele compensate". Faptul că în această săptămână s-au împlinit 500 de zile de când actualul Guvern îşi exercită mandatul încredinţat de Parlament, constituie un motiv pentru a se vorbi despre priorităţile României, despre ce ar fi trebuit să fie făcut, pentru ca românul să fie mulţumit la el acasă. Declaraţiile făcute, însă, cu această ocazie, de către liderul democrat Emil Boc, frizează ridicolul, fiindcă numai ridicol poate fi cineva atunci când declară: "Priorităţile României sunt sinistraţii, medicamentele compensate, pensiile şi integrarea europeană". Indiferent de pregătirea politică pe care o are - sau, poate, mai exact, nu o are - domnul Boc, se vede de departe că pregătirea sa economică lasă de dorit. Fiindcă, de fapt, toate priorităţile declarate de domnia sa, sunt în fond efectele unei stări de fapt care nu poate fi ignorată. Sinistraţii reprezintă efectul unei politici greşite, care ar trebui să aibă un obiectiv exact invers, adică prevenirea efectelor inundaţiilor. Oricât de vechi şi de prost executate ar fi fost digurile făcute în urmă cu peste 25 de ani, inundaţiile din anii trecuţi ne-au avertizat, iar noi nu am luat nici o măsură. La rândul lor, nici pensiile nu reprezintă una din priorităţile ţării, ci ele sunt urmarea unei politici bugetare, de asemenea, greşite. Faptul că România are circa 6 milioane de pensionari şi nici 5 milioane de contribuabili, este o consecinţă a faptului că, în loc să se stimuleze o politică investiţională, care să vizeze creşterea veniturilor bugetare, oameni tineri, încă în putere, au fost scoşi din viaţa activă, condamnaţi la pasivitate, în loc să producă pentru ca exact ei să aibă, mai târziu, pensii mai mari. La rândul său, majorarea punctului de pensie este o promisiune demagogică, fiindcă aceasta ar presupune să se ia din altă parte. Iar, din altă parte, nu ai de unde lua, decât de la "asigurări de sănătate", adică să loveşti în cei bolnavi, care au nevoie de îngrijire medicală şi care, la rândul ei, este deficitară, sau de la "învăţământ şi cercetare", care ele însele sunt o prioritate naţională, fiind generatoare de plusvaloare în viitor. Dar, cum reducerea inflaţiei şi împiedicarea majorării preţului la gaze, carburanţi sau curent electric ar fi putut avea ca efect venituri suplimentare pentru populaţie. La rândul lor, medicamentele compensate sunt de fapt un efect al deteriorării stării de sănătate, pe fondul unei vieţi economice dificile. Se apreciază că, prin taxa pe viciu, starea de sănătate a populaţiei se va îmbunătăţi deoarece, ţigările fiind mai scumpe, se va fuma mai puţin. Este o iluzie. Românii sunt în stare să mănânce mai puţin pentru a-şi cumpăra ţigări mai scumpe şi, astfel, sănătatea lor să se deterioreze în continuare. Ca urmare, prioritatea în domeniul sănătăţii nu sunt medicamentele compensate, ci creşterea nivelului de trai, care să determine o sănătate mai bună. Dacă economia funcţionează, oamenii câştigă mai bine, realizează economii pe perioada vieţii active, care le asigură resurse în perioada pasivă, şi nu mai au nevoie nici de medicamente compensate. Deci, priorităţile domnului Boc şi respectiv ale Partidului Democrat, al cărui lider este, sunt de fapt consecinţe ale unei politici economice dezastruoase, duse de guvernanţii tuturor regimurilor care s-au perindat la putere din 1990 încoace. Priorităţile României trebuie să fie stabilite de noi românii, prin instrumentul major, pe care îl avem la dispoziţie periodic, la fiecare 4 ani, care este votul şi care trebuie să fie cât mai responsabil. Altfel, va trebui să aşteptăm alţi patru ani, în care priorităţile vor fi de fapt consecinţele: sinistraţii, pensiile şi medicamentele compensate. La rândul ei, integrarea europeană ar trebui să ducă la reducerea contradicţiilor din interiorul Alianţei, care au căpătat accente dramatice şi care reconfirmă caracterul extrem de fragil al structurilor aflate momentan la guvernare. Instabilitatea politică şi respectiv alegerile anticipate ar reprezenta, pe lângă greutăţi de aderare, un consum de timp şi, mai ales, resurse ce ar putea fi folosite pentru ducerea la bun sfârşit a angajamentelor asumate în campania electorală: reducerea sărăciei şi a marginalizării sociale, îmbunătăţirea standardului de viaţă al persoanelor vârstnice, reducerea numărului de persoane asistate şi altele, ale căror măsuri de finalizare au fost uitate şi pe care oficialii Uniunii Europene le "caută cu lupa", ori de câte ori ne vizitează. Vă mulţumesc.
|