Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, doamna preşedintă.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Privire în viitorul învăţământului românesc."

Conform DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române), şcoala este definită drept "instituţia de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline". Cu alte cuvinte, şcoala trebuie să genereze competenţe prin prelucrarea informaţiei de instrucţie şi formare, care să permită articularea abilităţilor dobândite cu solicitările comandamentelor momentului.

Sistemul multinaţional de educaţie generează migrarea forţei de muncă calificate spre ţări cu deficit în domeniu, fără a se lua în considerare faptul că absolvenţii, găsind locuri de muncă în străinătate, rămânem noi fără mână de lucru calificată. Cu alte cuvinte, asigurăm servicii universitare pentru alţii cu efect dezastruos pentru o economie săracă. De aceea, ar trebui găsită o posibilitate prin care să se stabilească necesarul pentru economia ţării şi care este ponderea învăţământului care se exportă...

Din alt punct de vedere, este normal ca o şcoală publică să fie eficientă pentru ca banii publici să nu fie risipiţi. Dar, educaţia nu este un produs comercial, deci universităţile nu pot fi reduse la nişte societăţi producătoare de marfă...

O universitate este o instituţie publică mare, care asigură servicii educaţionale pentru societate, care la rândul ei trebuie să finanţeze învăţământul, potrivit cu nevoile acesteia.

La ora actuală, există o competiţie mondială între universităţi care luptă pentru prestigiu, resurse şi studenţi, lucru ce se extinde şi în politica externă practicată de ţările dezvoltate. Asistăm la un proces de internaţionalizare a învăţământului, iar educaţia devine un proces transnaţional.

În acest sens, actualmente, aproape 2 milioane de tineri studiază dincolo de hotarele ţării lor, ei constituind o adevărată piaţă a viitoarelor elite intelectuale. Confirm statisticilor unor organizaţii recunoscute, cea mai mare parte a acestora studiază în Statele Unite (28%), fiind urmaţi de Marea Britanie cu 12%, Germania cu 11%, Franţa cu 10%, Australia cu 9% şi Japonia cu 4%. Experţii susţin că în următorii 20 de ani, această tendinţă se va multiplica de 5 ori prin valorificarea potenţialului existent în special în Europa de Est şi Asia. Se observă că cei mai buni studenţi migrează spre Statele Unite şi Marea Britanie (care sunt mai selective), iar cei mai puţin competitivi sunt atraşi de universităţile europene. Ca urmare, pentru că în Franţa peste 54% din studenţii străini provin din statele africane şi mult mai puţini din Asia şi America, autorităţile au acuzat universităţile că recrutează absolvenţi de liceu din străinătate, fără să ţină cont de calitatea profesională a acestora.

Pe de altă parte, dezvoltarea învăţământului este legată şi de finanţarea sa din surse publice şi private. În Statele Unite, contribuţia publică este de circa 45,1%, în Japonia de 41,5%, în Australia de 48,7%, în timp ce în Germania este de 91,5%, în Franţa de 85,7%, iar în Marea Britanie de 72%.

În această competiţie, pentru studenţi au apărut fenomene speciale, ca de exemplu delocalizarea, marile universităţi deschizându-şi filiale în străinătate (Şcoala Superioară de Comerţ din Paris dispune de campusuri la Londra şi Madrid, în timp ce Universitatea din Chicago şi-a deschis un centru la Paris).

Dar, au apărut şi probleme de mobilitate şi competiţie şi pentru atragerea celor mai valoroase cadre didactice de la universităţile de prestigiu, lucru ce se realizează prin stimulente materiale (în universităţile americane salariile pot depăşi 300.000 de dolari/an).

De aici, s-ar putea desprinde câteva idei privind viitorul apropiat al învăţământului românesc, direcţia în care trebuie acţionat.

A urma o şcoală nu înseamnă neapărat a-i face pe oameni să citească şi să socotească, ci mult mai mult, să gândească!

Viaţa şi şcoala ne învaţă că cel care gândeşte puţin se înşeală mult, dar şi faptul că este necesar să acţionezi ca un om de gândire şi să gândeşti ca un om de acţiune. Cu cât gândirea îţi e mai săracă, cu atât nu-ţi poţi înţelege propriile dorinţe şi ca atare nu le poţi realiza.

Educaţia este un lucru greu, mai ales pentru miniştrii educaţiei care nu-i cunosc tainele, sunt lipsiţi de experienţă în domeniu şi sunt numiţi pe criterii politice. S-ar putea însă, ca tinereţea să fie un avantaj pentru proaspătul actual ministru, ca el să fie capabil să asigure acel spirit de schimbare, de mobilitate, pe care înaintaşii lui nu au avut curajul să-l promoveze. Să privească cu mult curaj realitatea din şcolile româneşti, degradarea acesteia şi să acţioneze în consecinţă. Nu se poate aprecia cel puţin interesantă neconcordanţa dintre rezultatele de la tezele cu subiect unic, testele naţionale, bacalaureat, olimpiadele şcolare şi notele din cataloage?

Oricât de neaşteptat ar fi spectacolul lumii, tinerii nu sunt niciodată surprinşi, ei probabil intuind toate posibilele combinaţii dintre lucruri.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.