|
Domnul Gheorghe Barbu: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Aş dori să atrag atenţia asupra unui fenomen deosebit de îngrijorător care se manifestă în societatea românească şi car ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru instituţiile statului cu atribuţii în domeniu: situaţia copiilor rămaşi singuri acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate. Acest lucru a mai îngrijorat şi alţi parlamentari, din ce am înţeles anterior, aş vrea însă să prezint un anumit lucru în această direcţie. În ultimele 6 luni, 12 copii s-au sinucis datorită dorului de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. În luna iunie 2006, cele 56 202 de familii plecate în mod legal la muncă în străinătate după 2006 au lăsat în urmă 82 464 copii. Dintre aceştia, 26 406 copii au ambii părinţi plecaţi în străinătate şi se află în grija rudelor, prietenilor, în sistemul de protecţia specială sau se descurcă pe cont propriu. În perioada cât am condus Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, am propus spre finanţare un program de interes naţional special care să iniţieze crearea de servicii destinate acestei categorii de copii şi care să prevină situaţiile de risc la care sunt supuşi copiii singuri acasă. Acest program de interes naţional, menit să creeze centre de consiliere şi de luare în evidenţă a copiilor supuşi riscului din comunităţile unde se înregistrează un număr mare de persoane plecate la muncă, a fost blocat, modificat, amânat şi distorsionat ca scop şi obiective de către actualul Guvern. Astfel, demararea procedurilor de înfiinţare trebuia să aibă loc în luna mai, însă, din păcate, noul guvern nu a reuşit să semneze până la această oră nici un contract de demarare a lucrărilor. Mai mult, actualul guvern nu a considerat că problematica copiilor rămaşi singuri acasă reprezintă o prioritate care să merite un program de interes naţional dedicat, ci a inclus această chestiune într-un program general de dezvoltare de servicii comunitare, acum nemaiexistând o sumă fixă care iniţial era prevăzută numai pentru astfel de servicii - 1 278 mii lei. În consecinţă, nu se mai poate realiza o monitorizare corespunzătoare a sumei destinate acestor servicii. Iniţial, ne propusesem ca prin acele program cel puţin 10 servicii specializate - centre de consiliere şi informare - să fie înfiinţate pentru prevenirea şi combaterea neglijării copilului ai cărui părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate: cel puţin 20 de consilii comunitare consultative să fie înfiinţate şi/sau formate şi cel puţin 200 de copii beneficiari ai serviciilor specializate nou înfiinţate să aibă întocmite planurile de servicii. Lipsa de viziune a actualului Guvern şi a managementului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului în elaborarea politicilor publice este demonstrată şi de refuzul acestora de a întocmi o analiză de situaţie comprehensivă pentru depistarea impactului psihologic, social şi economic asupra familiilor în care cel puţin un membru este plecat din ţară şi asupra copiilor acestor familii. Această analiză era prevăzută a fi realizată în baza unui plan anual de acţiune pe care ANPDC îl aprobase în colaborarea cu o organizaţie a Naţiunilor Unite. În plus, faţă de aceste aspecte, descentralizarea responsabilităţilor până la nivel local a fost stagnată, neexistând interes pentru întărirea capacităţilor autorităţilor publice locale la nivel de primării pentru a-şi asuma responsabilităţi în prevenirea situaţiilor de risc pentru copii. Probabil că este nevoie ca alţi copii nevinovaţi să îşi pună capăt zilelor pentru ca actualul Guvern să îşi îndrepte atenţia asupra acestei categorii de copii şi să continue implementarea Planului de Guvernare cu care Alianţa D.A. s-a prezentat în faţa electoratului şi a câştigat încrederea acestuia în anul 2004, plan care prevedea măsuri de prevenire a intrării copiilor în situaţii de risc şi separare de familiile lor. Vă mulţumesc.
|