|
Domnul Vasile Mocanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Un an ratat". Anul 2007, primul an european al României, se apropie de final. Este ora bilanţurilor. Din păcate, nu avem cuvinte de laudă pentru actualul Cabinet. Dimpotrivă, 2007 este un an ratat din toate punctele de vedere. Agricultura românească a rămas de căruţă. Cei patru miniştri care s-au perindat de-a lungul a trei ani în fruntea ministerului de resort mai mult au încurcat lucrurile decât le-au descurcat. Seceta cumplită din primăvară-vară a luat autorităţile pe nepregătite, deşi despre capriciile vremii se ştia cu un an înainte. Reabilitarea sistemelor de irigaţii, acţiune începută de Partidul Social Democrat încă din 2001, dar stopată în mod iresponsabil de actuala Putere în 2005, ar fi salvat destul din producţia agricolă. Acum, suportăm consecinţele. Iar când pâine nu e, nimic nu e. Ce rost ar mai avea, atunci, să vorbim de Justiţie, când corupţia sufocă societatea românească la toate nivelele? Şi aici suntem în pericol de a ne trezi cu activarea clauzei de salvgardare. Sau de ce să mai vorbim de Sănătate, dacă românii mor cu zile în spitalele "reformate" de ministrul Nicolăescu sau la cozile pentru medicamente? Ori de Diplomaţie, când gafele ministrului Cioroianu ne-au făcut de râs cam peste tot în lume? Să mai pomenesc Educaţia? Sau mă veţi considera un politician needucat? Cabinetul Tăriceanu s-a dovedit incapabil în 2007, ca şi în ultimii trei ani, să propună un proiect coerent de dezvoltare a României. Este şi motivul principal pentru care, după şapte ani de creştere susţinută - perioadă inaugurată de Guvernul Năstase în 2001 -, economia a început să se sufoce. Priviţi statisticile şi veţi vedea foarte bine criza care se apropie. Aveţi soluţii, domnilor guvernanţi? O singură reuşită putem consemna în acest an de graţie, 2007. Dar ea nu aparţine Guvernului, ci tot Partidului Social Democrat. Este vorba de majorarea pensiilor. Cei care au muncit o viaţă, adică tocmai părinţii şi bunicii noştri, ajunseseră la limita supravieţuirii. Noi nu am făcut decât să reparăm o nedreptate. Încă o dată, am arătat că ştim cel mai bine să rezolvăm problemele oamenilor. Vă mulţumesc.
|