Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu să-şi prezinte declaraţia politică şi îl rog pe domnul deputat Ioan Cristea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, să-şi pregătească intervenţia.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Îmi pare rău că nu a luat cuvântul colegul meu Baban, pentru că dânsul era înainte. Dar nu-i nimic, o să-i daţi cuvântul după mine.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Nu vrem liceu fără Dumnezeu!".

Studiul religiei în şcoala românească este actualmente unul dintre cele mai dezbătute subiecte.

În numele unei aşa zise libertăţi de conştiinţă, al liberei opţiuni a elevilor, mai multe asociaţii şi O.N.G.-uri au declanşat o campanie înverşunată pentru eliminarea religiei din programa şcolară, a icoanelor din şcoli, a rugăciunii "Tatăl nostru" de la postul naţional de radio ş.a.m.d.

Prin apelul Întâistătotorului ei, Prea Fericitul Daniel, Biserica Ortodoxă Română a reacţionat. În apelul intitulat "Nu vrem liceu fără Dumnezeu", lansat miercuri 13 februarie a.c., se arată că "Prezenţa disciplinei Religiei în sistemul de învăţământ public nu reprezintă o inovaţie sau un "model românesc", ci un act de dreptate, bazat pe cultura europeană, şi o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral-socială a elevilor.

"... Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele oferite de acest domeniu, nu se pot înţelege istoria şi cultura acestui continent şi nu putem preţui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală şi muzicală, în marea lor majoritate inspirate de credinţa religioasă".

Istoria Europei este strâns legată de credinţă. În numele ei s-au săvârşit acte de cultură inestimabile, s-au realizat monumente arhitectonice, s-au scris opere literare deosebite, după cum tot în numele ei au fost declanşate prigoane, au fost schingiuiţi şi omorâţi oameni, au fost şi mai sunt şi astăzi războaie de o cruzime inimaginabilă.

Şi toate în numele aceluiaşi ... Dumnezeu!

În baza valorilor şi atitudinilor pe care le propune, educaţia religioasă constituie un mijloc de promovare a drepturilor omului. Ea reprezintă un mijloc de cunoaştere a trecutului istoric şi a valorilor culturale produse de creştinism timp de două milenii.

Sintetic, toate acestea reprezintă istorie şi civilizaţie!

Acesta este motivul pentru care în majoritatea ţărilor europene, religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public, cu implicaţii deosebite în dezvoltarea lor socio-culturală. Studiul ei este hotărâtor în formarea personalităţii tinerilor, indiferent de cultul căruia aparţin. Ea are un rol deosebit în formarea moral-socială a elevilor, în cunoaşterea şi înţelegerea valorilor învăţăturii creştine, îl conduce pe tânăr la respectarea conştientă, pe baza unei motivaţii interioare pozitive a valorilor democraţiei, a diversităţii culturale sau religioase, de sprijinire a semenilor pentru atingerea unor aspiraţii individuale sau sociale.

Marginalizarea religiei la anii "marilor întrebări despre viaţă", ai înţelegerii în esenţă a acesteia, la vârsta la care se poate forma o spiritualitate autentică, reprezintă o mare greşeală. Dar la educaţie nu doreşte nimeni să se refere...

Învăţătura creştină promovează respectul reciproc şi valorizarea semenilor ca principii fundamentale, fiindcă o educaţie astfel bazată, poate contribui în mod decisiv la formarea unei societăţi pluraliste, a convieţuirii în armonie cu aproapele.

Prin învăţătura pe care o propagă, creştinismul are dimensiunea frumuseţii. Poate să fie ceva mai nobil decât îndemnul de a-ţi iubi aproapele, dar şi... duşmanul?

În România, primele şcoli şi tipărituri au fost lucrarea Bisericii, locul unde iniţial s-a desfăşurat aproape exclusiv procesul instructiv. Acolo s-au păstrat tradiţiile, ritualurile şi sărbătorile. Cultura românească s-a născut, crescut şi dezvoltat în biserică!

Liceul este dator să ofere elevilor posibilitatea de a alege în cunoştinţă de cauză valorile promovate de educaţia religioasă. Pornind de la faptul că în perioada liceului elevii studiază la diferite discipline de învăţământ, în cadrul trunchiului comun, ca biologia, geografia, istoria sau filosofia, teorii ştiinţifice şi concepţii privind originea şi evoluţia vieţii şi a omului, prin eliminarea disciplinei religiei din învăţământul liceal se realizează o discriminare, elevii fiind privaţi de o informare dar şi de o formare, din punct de vedere religios, pe baza eticii educaţionale. Acesta este motivul pentru care ea trebuie să fie studiată.

O incoerenţă a proiectului de lege a învăţământului preuniversitar este faptul că, pe de o parte, stabileşte imposibilitatea unui elev minor de a-şi alege singur forma de învăţământ sau limba de studiu, decizie de altfel foarte importantă pentru viaţă, dar, în acelaşi timp, îi oferă întreaga responsabilitate în a-şi alege religia sau confesiunea, fapt ce constituie o decizie cel puţin la fel de importantă şi cu efecte majore pentru întreaga lui viaţă.

Este motivul pentru care părinţii nu au voie să fie indiferenţi dacă copiii lor studiază sau nu religia în şcoală, studiul acesteia nu acceptă compromisuri şi nu poate fi negociat.

Este timpul ca societatea românească să admită că în procesul de reabilitare a educaţiei, componenta religios-morală a învăţământului românesc reprezintă o prioritate de gradul zero. "Religia nu este proprietatea statului, nici a ministerului şi nici a Bisericii ca instituţie; ea este un dat al poporului român creştin de-a lungul a două milenii."

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.