Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ştefan Baban, şi-l rog să se pregătească domnul deputat Mihai Dumitriu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Depopularea României"

România a intrat în al optsprezecelea an de declin al populaţiei şi nu există perspective de stopare a acestui trend, ba se pare că acesta va continua, situaţia ameliorându-se după 2050 şi asta doar în cazul în care se vor lua decizii politice şi sociale de creştere a natalităţii.

O analiză a dinamicii populaţiei în 33 de ţări europene la nivel regional prin luarea în considerare a mişcării naturale şi migratorii şi acoperind perioada 1990-2005 plasează România în grupa celor 9 ţări cu gradul cel mai ridicat al procesului de depopulare.

România duce lipsa unui program de susţinere a natalităţii, de o politică coerentă demografică, iar banii pe care-i primeşte din partea statului o familie pentru creşterea unui copil nu reprezintă un imbold în creşterea demografică din ţară. Dacă la acestea adăugăm migraţia în străinătate a tinerilor şi mai ales opţiunea lor de a rămâne definitiv acolo pentru a duce un trai decent cu familia, avem încă o cauză importantă a declinului demografic din România.

Cele mai realiste estimări arată că în 2050 populaţia cu vârste între 20 şi 60 de ani va ajunge numai la 9 milioane, cu 4 milioane mai mică decât în prezent şi ca urmare şi raportul de dependenţă se va degrada ajungându-se la 115 persoane tinere şi vârstnice la 100 persoane adulte. Dacă populaţia cu vârste între 3 şi 23 de ani este în prezent de 5,7 milioane, în 2050, aceasta va ajunge la 2,7 milioane, astfel că ne vom confrunta cu o populaţie îmbătrânită, cu puţini copii şi tineri.

Felul în care se doreşte stimularea natalităţii în România este departe de a fi cel potrivit. Motivaţiile decizionale ale multor cupluri de a avea unul maxim doi copii se datorează gravelor erori săvârşite în politica demografică şi socială, erori din incompetenţă, lipsă de voinţă politică şi chiar corupţie.

Astfel, actualul sistem al indemnizaţiilor pentru creşterea copilului şi al alocaţiilor de stat pentru copii până la doi ani, este considerat a fi pripit, fără fundamentare ştiinţifică, urmărind efecte imediate, fără evaluarea potenţialelor implicaţii, inclusiv adverse, nefiltrat prin prisma nevoii stimulării natalităţii.

Concret, modificarea în 2003 a sistemului de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, adică 85% din media veniturilor lunare ale mamei din ultimele 12 luni, a condus la o uşoară creştere a numărului nou-născuţilor, tinerele mame făcând parte, în cea mai mare măsură, din categoria femeilor salariate cu studii postliceale şi superioare, care aveau venituri mai mari decât salariatele cu studii inferioare. În 2004, odată cu generalizarea cuantumului unic al indemnizaţiei, indiferent de salariul mamei, numărul nou-născuţilor a stagnat, chiar dacă s-a remarcat creşterea ponderii tinerelor mame care erau salariate cu studii medii, liceale, profesionale şi care trebuie să recunoaştem că sunt, ca număr, mai puţine, pentru că preferă să plece şi să muncească în afară, gândindu-se mai târziu la alcătuirea unei familii.

De fapt, de la condiţiile sociale improprii: lipsa unei locuinţe, imposibilitatea achiziţionării ei în condiţiile din România şi de la cele economice: venituri mici, siguranţa unui loc de muncă etc., tinerii din România preferă să plece în străinătate, să muncească de zece ori mai mult decât în ţară, dar să şi câştige mai mult decât aici, acolo construind o familie pentru că-i poate asigura o casă, un standard minim de viaţă şi o siguranţă a traiului decent.

Depopularea României s-ar putea să continue şi după 2050 dacă nu se iau măsuri urgente pentru promovarea unei politici demografice coerente şi realiste. Efectele dezinteresului autohton încep să se facă simţite încă de pe acum: localităţi întregi din ţară sunt populate doar de bătrâni, iar unele dintre ele au devenit pustii după ce şi aceştia au murit. Este un semnal de alarmă care trebuie tras şi mai ales care trebuie valorificat, dacă mai dorim să existăm ca popor în Europa şi peste 50 de ani!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumim şi noi, domnule deputat.