Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, şi se pregăteşte domnul Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului Partidului Social Democrat. Dacă nu este, atunci domnul Vasile Mocanu.

Domnul Nicolae Bud:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi vizează noul Consiliu de administraţie al Băncii Naţionale a României.

Începând de joi, 9 octombrie, avem un nou Consiliu de administraţie al Băncii Naţionale, alcătuit din patru salariaţi ai Băncii Naţionale, guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi doi viceguvernatori, şi cinci personalităţi din afara schemei Băncii Naţionale. Care este bilanţul? Răspunsul este fără echivoc, aşa cum în matematică doi plus doi fac numai patru.

La Banca Naţională au fost gândite şi schiţate principalele idei ale pachetului de acte normative de cea mai mare însemnătate pentru fundamentarea şi accelerarea reformei bancare.

Am în vedere legile ce constituie cadrul juridic de reglementare a activităţii bancare în România la sfârşitul secolului trecut şi la începutul veacului actual.

Şi tot la Banca Naţională, printr-o activitate prodigioasă, acest pachet de legi a fost pus în practică prin reglementarea şi supravegherea unui sistem, cel bancar, care reprezintă nu doar un motor vital, fără de care economia nu poate înainta, ci şi unul din stâlpii de rezistenţă pe care se sprijină întreaga societate.

Să reţinem că sistemul bancar din România s-a dezvoltat fără încetare, cantitativ şi calitativ. Astăzi, în ţara noastră funcţionează peste 40 de bănci, româneşti şi străine, într-un climat în care deşi n-au lipsit nici dificultăţile, nici slăbiciunile inerente începutului, domină actele de dezvoltare ale unui mecanism performant.

Este cert că în aceşti ani sistemul bancar din România s-a modernizat din mers, răspunzând exigenţelor impuse de aderarea României la Uniunea Europeană, pe sistemul financiar global.

Este meritul Băncii Naţionale, al Consiliului de administraţie, al guvernatorului, că într-un moment de derivă al pieţelor financiare de pe toată suprafaţa planetei, sub impactul crizei izbucnite în America, sistemul bancar din România şi-a dovedit soliditatea.

De remarcat că rolul benefic al Băncii Naţionale se regăseşte şi în faptul că activitatea bancară din România a dobândit calificări şi valenţe noi, în contextul bătăliei pentru intrarea în zona euro şi al continuării tendinţei de globalizare a pieţelor financiare.

Sincronizarea cu exigenţele trecerii la euro reprezintă o cerinţă organizatorică şi instituţională ce va defini activitatea noului Consiliu de administraţie al BNR.

În acest sens, statutul acestui consiliu va fi fundamentat pe principiile generale de funcţionare ale băncilor centrale, urmărindu-se racordarea într-o cât mai mare măsură la standardele uniunii, în această materie.

Fără îndoială că importanţa acestei instituţii conferă o semnificaţie deosebită numirii Consiliului de administraţie. Votul nostru l-am acordat unei echipe chemate să asigure trecerea la euro. În mod cert, România nu va trece la euro pe o cale originală. Va urma, desigur, calea pe care au păşit spre moneda unică acele ţări ce au susţinut deja aceste examene. Experienţa altor ţări, între care a Sloveniei şi Slovaciei, bunăoară, ne poate fi de folos. În sensul cel mai sănătos cu putinţă, acela că ar fi o nesăbuinţă să forţăm lucrurile şi să încercăm transformarea leului în euro înainte de a îndeplini toate criteriile. Dar nici să scăpăm momentul optim nu este de acceptat.

Cât priveşte momentul optim, Banca Naţională a înfăţişat deja un posibil calendar. Decizia va fi luată, însă, de comun acord cu autorităţile Uniunii. Noi, românii, ştim din proprie experienţă cât de mari pot fi necazurile aduse de forţarea timpului, chiar atunci când ne-au mânat cele mai bune intenţii. echipa de conducere pe care noi, Parlamentul României, am dat-o acum Băncii Naţionale trebuie să fie capabilă să aleagă mereu şi mereu momentul optim.

Viaţa ne-a arătat, în condiţiile economiei de piaţă, că leul a căpătat puteri nu prin forţarea neinspirată a timpului, ci ori de câte ori mişcările pentru întărirea lui au fost făcute în momentele potrivite, după ce au fost bine pregătite.

După 1990, leul a trecut prin două faze de convertibilitate. A doua fază a fost declanşată la începutul anului 1998, au fost tăiate cuvintele "limitată" şi "internă", rezultând o convertibilitate de cont curent.

Intrarea României în zona euro este inevitabilă. Problema nu este dacă adoptăm sau nu moneda unică europeană, ci când? Regula este clară: cine a intrat în Uniunea Europeană trebuie să adere şi la euro. Există doar două derogări: primele şi ultimele, cele acordate Danemarcei şi Marii Britanii.

Dar, în ceea ce ne priveşte, calea încă nu ne este deschisă, fiindcă încă nu îndeplinim condiţiile. Slovenia şi Slovacia au intrat când le-a fost deschisă poarta criteriilor. Sunt cinci criterii fără a căror îndeplinire poarta nu se deschide şi chiar dacă Tratatul de la Maastricht nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro, alegerea momentului fiind lăsat la latitudinea fiecărei ţări, dar în consultare cu Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană nimic nu se poate întâmpla înainte de a pune economia fiecărei ţări candidate în deplin acord cu toate cele cinci criterii. Nu le reamintesc, fiindcă ele sunt îndeobşte cunoscute. Aşa că, visând la euro, este bine să ne amintim fără încetare că acest vis nu va deveni adevărat până când toate cele cinci criterii nu vor fi îndeplinite.

Fără îndoială că acest al doilea pas, trecerea la euro, presupune un alt tip de integrare în Uniunea economică şi monetară. Euro constituie o zonă specială pentru care ne trebuie un alt bilet, iar acest bilet nu poate fi căpătat dacă nu sunt îndeplinite deodată toate condiţiile. În această privinţă probabil că viitorul nu va fi diferit, chiar dacă sunt voci care cer derogări privind viteza de aderare la euro a ţărilor din Europa Centrală şi de Est.

Obţinerea biletului de intrare constituie pentru România referinţa în raport cu care urmează să trasăm dezvoltarea economico-financiară, legislativă, instituţională şi socială în anii care vin.

Ţara noastră are nevoie acum nu numai de instituţii fundamentale în stil european, ori de legi europene, ci de rezultate economice care să ne apropie de ţările europene dezvoltate.

Cum va răspunde noul Consiliu de administraţie al BNR acestor provocări? Consider că echipa învestită prin votul Parlamentului pentru conducerea Băncii Naţionale este capabilă să asigure într-un mandat de cinci ani răspunsul aşteptat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.

Stimaţi colegi,

Vă reamintesc că durata unei intervenţii nu poate depăşi trei minute. O să vă rog să vă încadraţi în acest timp, pentru că avem foarte mulţi colegi înscrişi care ar dori să-şi citească declaraţiile.