Parliamentary debates

Domnul Mihail Boldea:

"Şcoala românească - conservatorism sau inovaţie?"

Nu am putut să nu remarc, în ultimul timp, valul tineresc şi inovator care pare a fi cuprins sistemul de învăţământ românesc. Sper să nu fie doar un balon de săpun pentru că noul ministru al învăţământului este prea tânăr ca să fi avut timpul necesar să uite programele şcolare după care a învăţat. Fiecare dintre noi are copii sau nepoţi, aşa că îmi închipui că ştiţi ce înseamnă, când ajungeţi seara acasă, să vi se ceară ajutorul la rezolvarea unor teme urgente pentru a doua zi. Problema este nu că vi se cere ajutorul, ci ce vi se cere !

Nu doresc să se creadă că neg marile valori culturale ale României. Ele vor fi şi vor rămâne simboluri ale acestei ţări. Dar uităm, intenţionat sau din neglijenţă, să intrăm în mintea noilor generaţii, să descifrăm sistemul de gândire al copiilor noştri şi, mai ales, să le înţelegem sistemul de valori.

Stimaţi colegi, să fim realişti: noile generaţii de tineri din această ţară sunt total diferite de cele de acum 20 de ani. Aceşti copii s-au născut cu TV color în cameră, cu telecomenzi la îndemână, cu telefoane mobile agăţate de gât şi, cel mai important, cu computerul la îndemână. Indiferent că ne place sau nu, aceasta este realitate. Ceea ce acum 20 de ani era, pentru majoritatea dintre noi, un vis de neîndeplinit, este astăzi la îndemâna oricui. Asaltul informaţional este imens, sursa de informare este, practic, nelimitată, şi asta în timp ce programa şcolară preuniversitară a rămas neschimbată de ani de zile.

Am văzut manualele gimnaziale pentru studiul limbilor străine. Nu sunt editate în România şi asta se vede imediat. Sunt viu colorate, au fotografii multe şi de calitate ceea ce le face atractive. Tratează subiecte actuale şi familiare pentru elevi, pentru că altfel înveţi limba engleză studiind despre Michael Jackson, Madonna sau Linkin Park şi altfel când povesteşti cum ţi-ai petrecut vacanţa la bunici.

Nu am nimic contra operelor lui Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Zaharia Stancu sau Fănuş Neagu, dar acestea ar trebui studiate începând cu învăţământul liceal specializat nu din cel gimnazial. Toate conţin descrieri stufoase care se pierd în metafore, subiectele nu prezintă nici un interes pentru elevi, limba folosită abundă de arhaisme iar naraţiunea este anostă şi mai mult simbolică. În Anglia, de exemplu, nu se studiază James Joyce în gimnaziu şi nici Marcel Proust în Franţa. Materia este dozată la nivelul de percepţie şi interes al elevilor de o anumită vârstă.

La matematică se studiază, de exemplu, în clasele a V-a şi a VI-a mulţimile şi vectorii. Să fim serioşi! Aceste noţiuni sunt total abstracte şi mă îndoiesc că şi un adult care nu are o pregătire în domeniu le poate înţelege.

Ştiu că vor fi voci care vor spune că acest învăţământ românesc, aşa cum este el, are olimpici internaţionali şi că a dat reale valori culturale sau ştiinţifice. Este adevărat, doar că aceştia reprezintă o minoritate! Învăţământul preuniversitar românesc trebuie să fie structurat pentru marea majoritate a copiilor din această ţară, nu pentru o minoritate superdotată. Tinerii cu certe înclinaţii spre un domeniu sau altul pot urma un sistem de învăţământ specializat care le va pune în valoare talentul, fără a încerca să modelăm un întreg sistem educaţional în favoarea unei minorităţi.

Iată de ce salut cu bucurie intenţia noului ministru al educaţiei de a trece la o modificare şi actualizare radicală a programelor şcolare preuniversitare, esenţial pentru societatea românească fiind să avem generaţii de tineri cu o cultură generală polivalentă solidă şi nu o minoritate de elită. Sper ca cele declarate de domnul ministru să fie puse în practică cât mai repede posibil, şi asta în folosul generaţiilor viitoare de tineri din această ţară.