Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

De la Grupul parlamentar al UDMR, doamna deputat Farkas Anna-Lili.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte!

Bună dimineaţa, domnilor colegi!

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la "Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale".

Doresc să reflectez asupra câtorva idei despre sărăcie şi excluziune socială, fiind cunoscut că 2010 a fost numit anul european de luptă împotriva acestor două fenomene deosebit de grave.

Cu zece ani în urmă, liderii europeni se angajau ca, până în 2010, să pună capăt sărăciei în Uniunea Europeană. Ne apropiem de termenul stabilit, însă obiectivul este încă departe de a fi fost îndeplinit.

În Uniunea Europeană, o persoană este considerată săracă dacă venitul său este sub 60% din salariul mediu pe economie. Aproximativ 80 de milioane de cetăţeni europeni (peste 15% din populaţia UE) trăiesc la limita sau sub limita sărăciei. Un european din zece trăieşte într-o familie de şomeri şi pentru 8% din cetăţenii UE a avea un loc de muncă nu este de ajuns pentru a ieşi din sărăcie.

În această ordine de idei, mai mulţi lideri marcanţi ai UE au afirmat: combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale face parte integrantă din efortul de a ieşi din criză. Mult prea frecvent, tocmai persoanele cele mai vulnerabile dintr-o societate sfârşesc prin a fi cel mai tare lovite de impacturile unei recesiuni. Din aceste motive, Anul european 2010 trebuie să acţioneze ca un catalizator pentru a spori sensibilizarea şi a impulsiona construirea unei societăţi mai favorabile incluziunii, care face parte integrantă din viitoarea strategie a UE pentru anul 2020 pe care a propus-o Uniunea.

Din perspectiva României este evident că aceasta are nevoie să reformeze sistemul de asistenţă socială şi să vină cu măsuri concrete, în principal pentru sprijinirea familiilor tinere cu copii, care sunt cele mai afectate de criză.

Să nu uităm însă că la fel de expuse sunt şi persoanele cu dizabilităţi, cele din mediul rural, precum si persoanele în vârstă, care trăiesc din pensii foarte mici, printre altele şi din pricina sistemelor din perioada comunista. Un exemplu concret pentru eforturile de solidaritate faţă de acest grup defavorizat îl reprezintă proiectul Bisericii Reformate Braşov, care la fiecare sărbătoare oferă o masă gratuită celor nevoiaşi.

Dincolo de acest exemplu concret, reprezintă o altă realitate faptul că sunt necesare măsuri eficiente pentru ocuparea forţei de muncă, oferirea unor oportunităţi de muncă celor tineri si rezolvarea problemei excluziunii. De asemenea, România are nevoie să dezvolte parteneriatele public-private şi să reformeze sistemul de asistenţă socială, astfel încât sprijinul sa fie acordat exclusiv persoanelor care au realmente nevoie de el.

Cred cu tărie în necesitatea creării unui sistem de asistenţă socială care să încurajeze munca, pentru a schimba ideea inoculată în România conform căreia sistemul social încurajează oamenii să trăiască din ajutorul de la stat, în loc să meargă la serviciu.

Nu cred în eradicarea sărăciei, ci în reducerea acestui flagel, care se manifestă deosebit de accentuat şi în România. La fel cum nu există nici o soluţie miracol pentru a pune capăt excluziunii sociale. Totuşi, un lucru este cert: această luptă nu poate fi câştigată fără sprijin. Acum e timpul potrivit să ne reînnoim angajamentul faţă de promovarea solidarităţii, dreptăţii sociale şi a unei mai mari incluziuni sociale.

E timpul potrivit ca 2010 să devină nu doar la nivel de angajament, ci şi la nivelul acţiunilor şi politicilor zilnice într-adevăr Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale. O trăsătură-cheie a Uniunii Europene este solidaritatea, care reprezintă un concept cu o importanţă aparte pe timp de criză. doar împreună putem înfrunta criza economică, iar această solidaritate este în măsură să creeze o plasă de siguranţă pentru fiecare dintre noi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.