Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

O rugăm acum pe doamna deputat Luminiţa Iordache, din partea Grupului de parlamentari independenţi, să îşi susţină declaraţia.

Doamna colegă, aveţi microfonul.

Doamna Luminiţa Iordache:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Sănătatea bolnavă sau boala sănătăţii". Şi mă bucur că este şi colegul meu, Tudor Ciuhodaru, aici, că sunt în asentimentul dumnealui în ceea ce priveşte sănătatea.

Stăm şi ne gândim ce e mai important pentru popor, pentru bietul popor la care atunci când ne e greu ne întoarcem cu faţa la el: cultura, învăţământul, sănătatea, agricultura, industria, comerţul, politica, relaţiile internaţionale, Uniunea Europeană, NATO, America, vecina Rusia, mă rog, câte priorităţi nu sunt!? Şi fiecare dintre ele, e una mai importantă decât alta. Când stai şi te gândeşti că fără dezvoltarea tuturor nu putem să asigurăm un viitor sigur cetăţenilor acestei ţări. Dar cum nu le putem face pe toate la fel de bine şi de responsabil, cum criza ne împiedică să investim în toate domeniile la capacitate maximă, cum banii sunt din ce în ce mai puţini, cum nevoile cresc, dar bugetul scade, ne gândim că măcar una din cele mai prioritare domenii să fie maxim în atenţia noastră, a guvernanţilor, a politicienilor,a administraţiei locale, şi de ce nu chiar a preşedinţiei.

Şi mă gândesc că cel mai prioritar domeniu e cel al sănătăţii.Şi mă duce gândul, şi nu întâmplător, când omul se simte cel mai năpăstuit, cel mai sărac şi cel mai necăjit, el singur cu credinţa lui, în genunchi în faţa lui Dumnezeu se roagă: dă-mi Doamne sănătate, că dacă suntem sănătoşi le vom duce pe toate.

Şi cum omul se roagă în primul rând pentru sănătate, ar fi păcat din partea noastră să nu ne gândim la sănătatea lui, că de, omul sănătos poate, şi poate multe, chiar mai multe decât ne putem închipui şi chiar mai multe decât le poate el duce.

Omul sănătos poate să muncească mai mult decât i-o cere cineva.

Omul sănătos la minte şi la trup îşi creşte şi îşi educă mai bine copiii.

Omul sănătos mai poate avea grijă de părinţi şi chiar de bunici.

Omul sănătos poate fi mai bun şi mai indulgent.

Omul sănătos poate ierta mai uşor.

Omul sănătos se mai poate gândi şi la necazurile altora.

Omul sănătos poate renunţa la multe pentru el în favoarea altora.

Omul sănătos poate fi conciliant şi cooperant.

Omul sănătos are mai multe speranţe, chiar dacă de multe ori rabdă de foame.

Omul sănătos poate răbda mai mult şi mai multe.

Şi pe lângă multe altele, omul sănătos ne poate ierta chiar şi greşelile.

Şi omul sănătos, chiar dacă e mai puţin cult, mai puţin politician, mai sărac, mai fără maşină,mai fără spaţiu suficient de locuit, mai fără conturi în bănci, mai fără proprietăţi, el, omul sănătos, poate fi pe drept "acuzat" de sentimentul de solidaritate.

Omul sănătos la trup şi la suflet poate fi la nevoie baza solidarităţii naţionale în situaţii grave, cum ar fi, de exemplu, azi, criza.

Şi dacă indiferent de e pace, de-i război, sănătatea e mai presus de orice, hai să ne gândim ce putem face pentru sănătatea acestui popor care, chiar dacă a trecut de-a lungul secolelor prin nenumărate necazuri, a rămas un popor sănătos.

Acum criza îşi joacă mendrele cu sănătatea noastră, a tuturor, şi noi nu putem sta nepăsători în faţa acestei boli a sănătăţii sau nu putem privi neputincioşi la o sănătate bolnavă.

Medicii buni ne pleacă în afara ţării, medicii care mai sunt se zbat în propriile lor nemulţumiri, asistenţii sunt puţini şi prost plătiţi, infirmierii nu mai au bani nici măcar de abonamente de transport, spitalele, o parte dintre ele, sunt ca nişte lagăre ale morţii, bani pentru întreţinerea spitalelor sunt supralimitaţi, mâncarea e din ce în ce mai puţină şi mai proastă, medicamente ioc, aparatura medicală de pe vremea lui Pazvante-Chioru, pereţii coşcoviţi şi saloane pline de gândaci, profesori hapsâni care nu mai lasă să crească în umbra lor alte somităţi ale medicinei româneşti, portari hâzi şi hapsâni, cu drepturi de manageri, consultaţii şi tratamente pe banii grei din buzunarul pacientului, licitaţii trucate pe puţinii bani care mai sunt, cu grele comisioane în buzunarul clientelei politice, cu spitale vechi şi costisitoare care sunt bune numai pentru muzee cu stafii, cu administraţie calmă şi nepăsătoare la boala sănătăţii, cu manageri incompetenţi, făcuţi directori peste noapte, când mai ieri erau simpli pompieri în spitalele pe care le consideră azi srl-ul lor, când multe şi multe lucruri se întâmplă nelalocul lor, cum putem spera ca sănătatea să fie sănătoasă, ca oamenii acestui popor să se ferească de boala sănătăţii?

Cum putem spera ca cetăţenii acestei ţări să creadă într-o sănătate sănătoasă, sănătate care să le dea încredere într-un viitor mai bun?

Cum putem spera într-o sănătate sănătoasă, care să facă din sistemul sanitar românesc un sistem sanitar sănătos, eficient, incoruptibil şi la îndemâna tuturor românilor? Mai ales că sistemul de sănătate ne costă mult prea mult, şi peasiguraţi şi pe asiguratori. Că sănătatea poporului acestei ţări pentru noi toţi nu trebuie săţină cont de şcoală, de scară socială, de avere personală, de pile, de relaţii.

Sănătatea poporului ţine de dorinţa noastră de fi peste ani şi ani un popor sănătos la minte şi la trup. Că aşa este: "Dacă ai sănătate, le ai pe toate".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, doamna deputat.