Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Vasile Gliga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregăteşte domnul deputat Clement Negruţ, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat Gliga, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Pomicultura şi etichetarea fructelor".

Am fost de la început un susţinător al proiectului european "Fructe în şcoli", care alocă bani europeni pentru ca elevii din statele membre să poată primi un fruct gratuit la scoală, în fiecare zi.

Ne închipuiam cu toţii că va fi un program care să aducă prosperitatea şi să faciliteze obţinerea de fonduri europene la care visează mai toţi agricultorii din România. Însă, datorită fiscalităţii excesive şi a TVA-ului, unde, ca o paranteză, doresc să menţionez că producătorii din Spania au TVA pe fructe şi legume de 6 %, iar cei din România 24 %, într-adevăr rămâne un vis.

În condiţiile în care la licitaţie poate să participe orice producător din Uniunea Europeană, noi, românii, suntem din start dezavantajaţi, cheltuielile cu transportul şi cu depozitarea ridicând preţul de producţie mult mai tare decât în alte ţări europene. Drept urmare, în unele judeţe, foarte puţine, nu ştim exact câte, fiindcă transparenţa nu a existat şi continuă să fie absentă, au început, la un moment dat, sa fie distribuite mere din import, adică pline de conservanţi, lipsite de gust şi cu un aport discutabil de vitamine.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ne spune că avem regulamente foarte clare prin care alimentele trebuie inscripţionate. Cea mai importanta etichetă pe care ar trebui s-o întâlnim se referă la fructele şi legumele ionizate. Fie că sunt comercializate în piaţă sau în supermarket-uri, aceste alimente trebuie sa fie însoţite de o etichetă pusă la loc vizibil, pe care cumpărătorul trebuie să o remarce imediat. Pe aceasta etichetă, care însoţeşte fiecare lot de marfă în parte, trebuie să scrie negru pe alb: "Aliment tratat prin ionizare" sau "Aliment tratat cu iradiaţii ionizante". Acest tip de etichetare este obligatoriu în România încă de acum opt ani, procedura fiind reglementată prin Hotărârea de Guvern nr. 106 din anul 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Legislaţia română are prevederi stricte şi în ceea ce priveşte celelalte substanţe chimice cu care au fost tratate legumele. Producătorii sau comercianţii acestor mărfuri trebuie să pună pe taraba din piaţă sau pe raftul din magazin, alături de produse, o etichetă pe care să scrie clar: numele producătorului, numele firmei care a ambalat produsul, dacă marfa a trecut prin mai multe "mâini" ale intermediarilor, soiul sau varietatea legumelor ori fructelor, cantitatea şi grupa de calitate în care se înscrie marfa. Acest lucru trebuie făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 1530 din 2007.

Este inutil sa mai spunem că aproape nimeni nu respectă aceste prevederi. România este "blindată cu legi", dar marea problemă este ca legislaţia să fie şi respectată.

Din acest punct de vedere, ne întrebăm dacă nu cumva noi ne hrănim copiii doar cu mâncare ecologică. Adevărata problemă abia acum vine, pentru că, începând cu anul şcolar 2010/2011, pe lângă distribuţia gratuită de fructe, statele membre au obligaţia de a implementa şi unele măsuri adiacente, cum ar fi: organizarea de vizite la ferme pomicole sau legumicole, la staţiuni de cercetare pomicolă sau legumicolă, la zilele recoltei, expoziţii, târguri sau alte evenimente şi activităţi similare.

În condiţiile în care în România, suprafaţa cultivată cu legume este de doar 2,5% din suprafaţa agricolă, mult sub jumătate din media europeană, mai tragică e situaţia din sectorul de fructe, unde cota este de doar 1,5 %, deşi potenţialul României pentru ambele sectoare este imens.

Vom vedea câte din fermele pomicole şi legumicole vor reuşi să supravieţuiască până când şi aceste măsuri vor fi puse în practică. Şi cred că noi toţi dorim ca ai noştri copii să nu crească cu ideea că roşiile, cartofii şi verzele cresc pe rafturi în supermarket-uri.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.