Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"CSM defineşte neconstituţional libertatea de exprimare"

Pe data de 18 septembrie a.c., într-un comunicat de presă al Consiliului Superior al Magistraturii, deci într-un document oficial, a fost dat un atac la adresa Constituţiei României. În documentul respectiv apar două paragrafe care nu credeam că vor mai apărea la 22 de ani de la căderea comunismului.

"Într-un stat de drept nimeni nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze asupra întregului sistem judiciar. În caz contrar, persoana care face aceste afirmaţii aduce inevitabil atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi implicit a independenţei şi reputaţiei magistraţilor (...).

Dreptul la libertatea de exprimare nu este însă unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrângeri, în ipoteza în care folosirea libertăţii de exprimare este îndreptată împotriva unor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra, cum ar fi autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti".

Ce reiese din cele două paragrafe? În primul rând, că membrii CSM susţin că nimeni nu are dreptul să comenteze actul de justiţie. O astfel de teză este specifică evului mediu, dar doamnele şi domnii din CSM trebuie să ţină cont că suntem totuşi în secolul al XXI-lea. Absolutismul şi absurdul de care dau dovadă membri CSM demonstrează o intenţie de a crea o castă intangibilă în România, ceea ce este total contrar Constituţiei.

Toată lumea este de acord cu nocivitatea ingeriţelor şi presiunilor în domeniul justiţiei. Dar a comenta în special erorile săvârşite de cei din justiţie atunci când le comit nu înseamnă nici ingerinţă şi nici presiune, ci exercitarea dreptului la liberă exprimare. Un drept pe care aceiaşi membri ai CSM îl consideră ca fiind limitat la anumite restrângeri - o astfel de exprimare nu am mai auzit până acum. Iar aceste restrângeri ar opera când utilizarea libertăţii de exprimare vizează "autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti".

Le reamintesc doamnelor şi domnilor din CSM articolul 30 din Constituţie: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri."

După cum se poate observa, libertatea de exprimare este inviolabilă, or, restrângerile invocate de CSM exprimă exact contrariul. În plus, pretenţiile absolutiste rezultate din comunicatul CSM nu se regăsesc în Constituţie nici măcar acolo unde este vorba de o serie de interdicţii stabilite prin lege.

Trecând de la teorie la practică, îmi permit să pun membrilor CSM o serie de întrebări:

- pot fi extrapolate nemulţumiri faţă de magistraţii din cauza cărora petenţii români câştigă procese la CEDO, iar statul român urmează să plătească daune?

- pot fi extrapolate nemulţumiri faţă de deciziile eronate ale magistraţilor - de exemplu în celebrul caz Ţundrea?

- pot fi extrapolate nemulţumiri faţă de procurorii care "scapă" ilegal în media stenograme, care urmează să servească diferite interese politice?

Punând aceste întrebări m-am exprimat împotriva unor valori cum ar fi autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti? Sunt convins însă că nu voi avea niciun răspuns la aceste întrebări.