Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Şcoala fără şcoală"

Guvernanţii schimbă fără jenă programele din campania electorală cu alte realităţi bugetare. După ce ne-au promis "acces liber şi egal la educaţie şi sănătate", după ce au semnat Pactul Naţional pentru Educaţie, după multiple afirmaţii în care susţineau acordarea de facilităţi şi burse pentru studenţi sau investiţii în învăţământ", duc educaţia şi legalitatea în derizoriu prin sumele alocate.

Un lucru este cert: România condusă de partidul unic este ţara cu peste 150.000 de neştiutori de carte, cu un nedorit loc fruntaş printre ţările europene, ţară în care peste 40% din adolescenţii de 15 ani au dificultăţi în citirea unui text şi în care 40% din elevi au acasă mai puţin de 10 cărţi.

Aflăm din când în când că avem copii geniali, copii superdotaţi care ajung la olimpiadele internaţionale şi câştigă medalii. Politicienii se vor împăuna şi azi şi îi vor folosi ca vehicul mediatic, dar din cauza deficienţelor din sistemul de învăţământ peste 90% din aceşti copii se pierd prin diluţie în mediocritatea care-i înconjoară sau sunt forţaţi să-şi părăsească ţara.

Învăţământul românesc oferă exemple de excelenţă, atipice şi paradoxale. Examenele naţionale arată incompetenţa şi frauda, nu avem nici măcar o universitate în topurile europene şi mondiale şi ne putem "lăuda" cu un analfabetism funcţional de peste 50%.

Rezultatele deosebite se datorează atât eforturilor proprii, cât şi celor ale părinţilor, care pot oferi mai mult decât ceea ce statul le oferă.

În schimb, copiii dotaţi dar fără posibilităţi, uitaţi de guvernanţi prin cele mai sărace zone din Europa, nu au nicio şansă în actualul sistem de învăţământ.

Policile inepte bazate pe obedienţă şi înregimentare partinică cultivă mediocritatea şi alungă din ţară elitele din multe domenii de activitate.

Am vrut doar ca legea să fie respectată şi am propus alocarea în buget a cel puţin 6% din PIB, aşa cum e prevăzut în legea învăţământului. Am sperat că proiectul noii constituţii va include alocarea sumelor necesare pentru educaţie şi sănătate.

Cei care în 2012 am mai crezut în Moş Crăciun vedem doar că ţara te vrea prost şi dependent de ajutorul statului, ca să rămâi captiv şi fără discernământ la vot.