Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

"Protecţia datelor este un drept şi deopotrivă o obligaţie"

În afara instituţiilor şi organismelor publice există societăţi comerciale şi organizaţii private care prelucrează date cu caracter personal ale cetăţenilor, in format electronic, scris sau vizual.

Protecţia datelor personale constituie un drept al persoanei fizice de a-i fi apărate caracteristici care ar putea conduce la identificarea sa. Dincolo de obligaţia statului de a adopta măsurile menite să protejeze datele personale, este şi o obligaţie individuală a fiecăruia dintre noi să contribuim la efortul de a conştientiza şi implementa aceste măsuri.

Societatea informaţională, cea care ne oferă atât de multe facilităţi cu ajutorul tehnologiei, aduce cu sine transformări profunde. Una dintre aceste evoluţii este aceea că informaţiile, datele constituie prin ele însele o "marfă" tranzacţionabilă. Această marfă devine din ce în ce mai importantă, mai preţioasă. În viitor este posibil ca datele să devină o monedă virtuală, în schimbul de informaţii digitale. Legislaţia prevede faptul că datele personale nu pot fi prelucrate, dincolo de situaţii expres prevăzute de lege, în lipsa consimţământului explicit al persoanei, dar procesul de a obţine acest consimţământ este, în foarte multe situaţii, fie eludat, fie extrem de sofisticat. El revendică ceva mai multă atenţie decât acordă inerţia sau graba oamenilor de a obţine ei înşişi informaţii, fără să realizeze faptul că accesul lor este condiţionat de a oferi generos propriile date.

Legislaţia europeană a reglementat aceste aspecte prin măsuri adoptate anul trecut. Există chiar o decizie a Curţii Europene de Justiţie care interzice transmiterea datelor personale între autorităţi ale administraţiei publice, fără ca persoanele vizate să fie informate în prealabil. Pachetul de măsuri adoptat în cursul anului trecut de Parlamentul European şi care va intra în vigoare în toate ţările membre, cel mai târziu la data de 25 mai anul viitor, va conferi cetăţenilor europeni un control sporit asupra felului în care sunt prelucrate respectiv colectate, înregistrate, stocate, recuperate, transmise sau şterse datele private. Aceste reguli privesc, printre altele, obligativitatea consimţământului clar şi afirmativ al persoanei, dreptul de a transfera datele personale unui alt furnizor de servicii, certitudinea că politicile privind viaţa personală sunt explicate clar şi în limbaj simplu, amenzi de până la 4% din cifra de afaceri totală globală a companiei care încalcă legea în această privinţă, dreptul de a şti dacă datele personale au fost transmise sau furate, dreptul de a fi uitat.

Atât legislaţia naţională, prin Legea nr. 677/2001 şi Legea nr. 133/2011, dar mai ales legislaţia europeană care urmează a fi implementată şi în România în următorul an, respectiv Regulamentul 679/2016 şi Directiva 680/2016, oferă mijloace şi instrumente, astfel încât viaţa privată şi datele personale să fie eficient protejate. Rămâne însă obligaţia fiecăruia dintre noi, ca cetăţeni, mai întâi de toate şi mai apoi ca reprezentaţi ai legislativului, ai comunităţilor din care facem parte, ai societăţii civile, ca, alături de mass-media, să depunem un efort suplimentar, astfel încât oamenii să fie familiarizaţi cu ceea ce reprezintă conceptul de date personale şi să le gestioneze ei înşişi cu discernământ. Este important ca generaţia tânără cu precădere şi toţi cei care consideră că nu au nimic de ascuns să conştientizeze faptul că trăim în era lui "big data" şi că acestea, alături de "small data" constituie un "produs premium" al multor companii, pe care le ajutăm uneori, din neglijenţă sau neştiinţă, să tranzacţioneze propriile noastre date.

Oamenii consideră că a-ţi oferi, spre exemplu, adresa de e-mail sau vârsta sau detalii privind domiciliul şi ocupaţia constituie un preţ neglijabil pentru a obţine accesul la informaţiile publicate de anumite site-uri. Propriile date constituie substitut pentru preţul în bani pe care site-urile au încercat să îl obţină în trecut - este uimitor cu câtă uşurinţă am acceptat cu toţii această nouă monedă. Dar, în multe situaţii, cu acest accept deschidem noi înşine poarta către expunerea sau tranzacţionarea datelor personale, în timp ce clamăm dorinţa ca ele să fie eficient protejate.

Consider că este o obligaţie morală ca, alături de demersuri ale Guvernului, să ne coordonăm eforturile într-o campanie de informare şi conştientizare a publicului, a alegătorilor noştri, pentru apărarea unui drept pe care sondajele arată că oamenii îl preţuiesc.