Parliamentary debates

Domnul Petru-Sorin Marica:

"Legea prevenţiei - menită să schimbe mentalităţi"

Legea prevenţiei, adoptată săptămâna trecută în Parlamentul României, este mai mult decât un simplu act normativ, este unul din cele mai importante angajamente pe care Partidul Social Democrat şi le-a asumat în campania electorală din noiembrie 2017. Iar acest angajament este expresia unei viziuni politice de ansamblu în cadrul căreia relaţia dintre stat şi mediul de afaceri trebuie să fie o relaţie de respect reciproc, de egalitate şi corectitudine.

Legea prevenţiei este cu adevărat necesară, scopul ei principal fiind prevenirea contravenţiilor şi infracţiunilor economice, şi nu sancţionarea directă a firmelor, aşa cum se întâmplă în prezent.

Autorităţile cu atribuţii de control vor fi obligate să procedeze, în primul rând, la educarea şi perfecţionarea antreprenorilor, precum şi la prevenirea greşelilor de orice fel. Nu se va lua nicio măsură punitivă din partea instituţiilor de control fără derularea premergătoare a etapelor de informare şi prevenire. Acest act normativ va veni mai ales în ajutorul firmelor mici şi mijlocii, care sunt în cele mai multe cazuri afaceri de familie şi nu au capacitatea logistică de a cunoaşte toate legile şi obligaţiile ce le revin.

Prin adoptarea Legii prevenţiei, România s-a alăturat unui grup foarte restrâns de ţări, care, odată cu adoptarea unor reglementări similare, au experimentat o revigorare amplă a cadrului de afaceri şi, de asemenea, o creştere economică susţinută.

Nu în ultimul rând, există semnale că adoptarea acestei legi a fost foarte bine primită de românii din diaspora care poate ar fi dorit să înceapă o afacere în România şi care au acum un motiv foarte serios să o facă. Dar, personal, consider că efectul cel mai însemnat al acestei legi va fi schimbarea unei mentalităţi care grevează încă asupra climatului social din societatea românească, şi anume tendinţa de a aplica eticheta "vinovat" asupra cuiva, fără a avea destule dovezi care să demonstreze că este, în mod cert, responsabil de acţiunea care îi este imputabilă. Sau, cu alte cuvinte, premisa de vinovăţie este perspectiva preferată de evaluare în viaţa noastră de zi cu zi.

Cu teoria stăm bine. Din punct de vedere juridic, România este aliniată în termeni legislativi la principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest sens, Constituţia României, în art. 23 alin. (11), consfinţeşte prezumţia de nevinovăţie ca principiu constituţional. La rândul său, Codul de procedură penală în vigoare arată explicit că orice persoană este considerată nevinovată până la momentul stabilirii vinovăţiei sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Din păcate însă, ceea ce ar trebui să fie un principiu fundamental şi o garanţie juridică şi socială pentru orice cetăţean, apare ca fiind un simplu beneficiu individual conjunctural, când, de fapt, prezumţia de nevinovăţie trebuie să asigure că nimeni nu va fi tras la răspundere în mod discreţionar sau abuziv.

Un proces imparţial şi neutru, ca linie generală de atitudine în faţa opiniei publice, este cea mai utilă sursă de experienţe personale în sprijinul promovării şi susţinerii în plan social a ideii că trebuie să privim oamenii mereu prin prisma prezumţiei de nevinovăţie. Această abordare contribuie la realizarea şi creşterea încrederii ce ar trebui să existe între membrii corpului social, încredere care este baza funcţionării normale a societăţii.

Din acest punct de vedere, Legea prevenţiei aduce o completare şi o revizuire necesară activităţii instituţionale. O lege prin care organele de control ale statului au obligaţia de a preveni mai întâi şi apoi de a sancţiona poate deveni un exerciţiu instituţional exemplar. Şi, în acelaşi timp, pornind de la reaşezarea relaţiei dintre stat şi cetăţean pe o bază etică, echitabilă, această lege poate schimba în mod fundamental actualele mentalităţi şi minimiza prejudecăţile gratuit incriminatoare cu care suntem atât de familiari în dialogul zilnic.

Altfel spus, prin modificările aduse de lege procedurii birocratice de efectuare a controlului firmelor de către instituţiile de stat cu atribuţii, va fi cu siguranţă ameliorată nu numai relaţia dintre stat şi cetăţean, ci şi relaţiile dintre oamenii obişnuiţi. Statul nu este doar un concept generic abstract. Mecanismele de control sunt formate tot din oameni, şi noul cadru legal propune un nou stil de dialog social, un dialog bazat pe încredere, informare, educare şi conformare colaborativă, un dialog de nivel european.