Parliamentary debates

Domnul Costel Lupaşcu:

"Situaţia abandonului copiilor în România"

În ultimii ani, în România au fost realizate progrese în domeniul protecţiei drepturilor copilului. Au fost create noi structuri instituţionale centrale şi locale. S-au dezvoltat servicii pentru copii, şi familii aflate în dificultate şi pentru prevenirea situaţiilor de risc. În ciuda acestor realizări, România continuă să se confrunte cu problema abandonului copiilor, apărută şi acutizată cu mult înainte de 1990. Abandonarea copiilor la naştere reprezintă o modalitate rudimentară de gestionare a naşterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale şi economice. Prezenţa sau persistenţa lor în societăţile moderne este generată de absenţa unor servicii, de funcţionarea unor instituţii sau de absenţa culturii utilizării lor. Şi ce vină au aceşti copii?

În România, sunt aproape 5.000 de părinţi care aşteptă să ia acasă un copil şi 60.000 de copii părăsiţi care aşteaptă să fie luaţi acasă de cineva cu suflet, pentru că părinţii lor i-au uitat. Şi totuşi, nu se găsesc unii pe alţii, din cauza unei legislaţii care nu priveşte neapărat interesul copilului, o lege care obligă familia, inclusiv rudele de gradul patru, să-şi dea acordul pentru adopţie, o prevedere care cere instanţelor trei hotărâri judecătoreşti. Statistic, românii vor copii mai mici de trei ani, însă 75% dintre copiii care sunt declaraţi de instanţe adoptabili sunt mai mari de cinci ani.

Fenomenul abandonării copiilor reprezintă o realitate îngrijorătoare care a luat amploare. Studiile arată că multe mame care îşi părăsesc copiii sunt din ce în ce mai tinere, neşcolarizate şi trăiesc la limita sărăciei. Peste 60.000 de copii abandonaţi există în prezent în România, dar, cel mai probabil, cifra reală este mai mare. Zi de zi, auzim de copii/bebeluşi abandonaţi şi, nu de puţine ori, în locuri inimaginabile pentru o fiinţă umană. Chiar dacă există instituţii abilitate care coordonează problematica, o legislaţie în domeniu ceva mai relaxată şi chiar o zi internaţională care marchează "Ziua adopţiei", ar trebui să ne gândim mai mult la fiecare zi pe care un astfel de copil o petrece într-un cadru neadecvat pentru creşterea şi dezvoltarea sa normală.

Suntem ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa şi cu cea mai restrictivă lege. O mamă care îşi lasă copilul să moară pe malul unei ape sau la tomberonul de gunoi trebuie să-şi dea acordul pentru adopţie, oare nu şi-a exprimat acest acord în momentul când l-a părăsit? Rudele de până la gradul patru au şi ele un cuvânt de spus. Iar în spatele acestor proceduri, lungi şi greoaie se ascund dramele unor copii teoretic ocrotiţi de stat şi totuşi lăsaţi singuri să-şi trăiască drama de a nu avea o familie. Suntem pe primul loc în Europa privind numărul de copii abandonaţi, însă, dacă ne unim forţele, îi putem ajuta noi pe aceşti copii nefericiţi care nu au avut parte de părinţi.

În calitatea mea de deputat în Parlamentul României, voi depune toate eforturile necesare pentru susţinerea unor măsuri ce vor conduce, implicit, la dezvoltarea unei societăţi echilibrate!