Parliamentary debates

Doamna Raisa Enachi:

"Fraţii Tate"

Averea şi faima fraţilor Tate au devenit un subiect de interes în România, mai ales că, acum, se cunosc şi metodele prin care aceştia şi-au dobândit "celebritatea".

Analizând spusele acestora, Andrew şi Tristan Tate nu au fost întotdeauna bogaţi, existând perioade, conform propriilor afirmaţii, în care urmăreau persoanele la KFC pentru a verifica dacă nu cumva le-au rămas resturi. Deci, întrebarea care trebuie pusă acum, tuturor instituţiilor din România care ar fi trebuit să protejeze cetăţenii şi statul, este: cum de au devenit ei, subit, atât de înstăriţi, încât să îşi permită bunuri pe care cetăţenii cinstiţi ai acestei ţări nu le-ar putea agonisi într-o viaţă de muncă?

Născuţi în Statele Unite ale Americii, cei doi fraţi s-au hotărât să vină în România, să îşi deschidă un studio de videochat, dat fiind faptul că legea este atât de permisivă, încât puteau să realizeze ce îşi doreau cu o mare uşurinţă. Tinerele din cadrul studioului erau exploatate atât fizic, cât şi psihic. Andrew Tate chiar susţinea, la un moment dat, că au ales România datorită criminalităţii reduse, dar şi că şansele unui atac scad atâta timp cât nu te pui cu cine nu trebuie.

Trăim într-o perioadă în care naivitatea este la limite mari, mai ales în cadrul tinerilor şi mai ales a tinerelor care cad în capcanele unor astfel de persoane, care le promit o mulţime de lucruri, dar care, în cele din urmă, ajung să fie abuzate sexual, trimise în altă ţară să întreţină relaţii fără voia lor. Unele fete erau ademenite să vină în România cu promisiuni că o să se mute împreună, că o să fie împreună mereu, ca mai apoi, acestora, să le fie interzisă interacţionarea cu alte persoane în afară de ei, şi, chiar mai mult, le era interzisă părăsirea locuinţei. Ulterior, erau obligate să facă şi alte lucruri fără voinţa lor şi, pe deasupra, erau şi ştrangulate, bătute - victime ale abuzurilor sexuale.

Pe de altă parte, trăim într-o societate în care persoanelor încă le este frică să apeleze la organele statului, ştiind ca ar fi un proces de durată până li se vor rezolva problemele. Una dintre victime a cerut ajutorul poliţiei, în urma unei altercaţii cu o colegă, însă autoritatea statului, în loc să se implice, să rezolve problema, a îndemnat-o la o soluţie de compromis, împăcarea.

Ministerul Afacerilor Interne ar fi trebuit să fie un refugiu pentru aceste tinere! Din păcate, legile ţării noastre sunt atât de permisive, încât le-au permis celor doi fraţi să îşi conducă afacerile după bunul-plac şi să fie traşi la răspundere mult după venirea lor în ţară. La un moment dat, una dintre tinere a reuşit să evadeze, primul lucru fiind să scrie o declaraţie la Poliţia din Voluntari, declaraţie care a fost retrasă la insistenţele unui poliţist! Acesta îşi contactase fosta colegă, Luana Radu, implicată în acest caz, şi ar fi insistat până victima a retras declaraţia, iar dosarul a fost clasat.

Să ne punem în postura părinţilor acelor fete, victimele traficanţilor, să ne gândim, o clipă, la ce înseamnă pentru ei, ştiind prin ce au trecut fetele lor şi la ce chinuri au fost supuse, faptul că poliţia română nu a făcut altceva decât să fie complice, prin nepăsare, la o tragedie.

Personal, nici nu îmi pot imagina, fiind mama unei fete, cum ar fi să fiu în postura în care copilul meu să fie controlat de către aceşti doi indivizi. Chiar şi Andrew Tate a afirmat faptul că în România nu există justiţie. Dacă e atât de influent, încât a manipulat atâtea persoane, şi este şi atât de încrezător în forţele proprii, mă întreb de ce ar fi capabil în cazul unei presupuse eliberări?!

Sunt curioasă cum aţi reacţiona dacă fiicele dumneavoastră ar fi hărţuite şi abuzate. Mă gândesc că nu v-ar pica bine, ştiind că autorităţile şi instituţiile ar trebui să aibă şi un rol proactiv, de prevenţie, dar, în schimb, v-ar îndemna să vă împăcaţi cu infractorii...

Aşadar, vă îndemn să luăm iniţiativă, să fim mai atenţi cu ceea ce se întâmplă în afara cercului în care trăim, pentru a crea o societate sigură, pentru ca viitoarele generaţii să se simtă în siguranţă când ies afară, indiferent de oră, şi, cel mai important, să învăţăm din greşeli şi să nu mai permitem ca acest lucru să se întâmple a doua oară!