Parliamentary debates

Domnul Călin Potor:

"SOS, zona montană!"

La destui ani de la integrarea în Uniunea Europeană, agricultura românească nu a făcut prea mari progrese în ceea ce priveşte pregătirea, informarea şi instruirea agricultorilor, precum şi sprijinirea acestora cu fonduri europene, pentru a face astfel faţă concurenţei acerbe din Europa, în special din prisma calităţii produselor. În zonele montane ale României, care au o pondere de peste 35% din suprafaţă, problemele specifice nu sunt tratate cu atenţie şi seriozitate. Este inadmisibil faptul că în unele zone montane nu s-au organizat până acum cursurile de formare a fermierilor, iar nemulţumirea crescătorilor de animale, care se plâng că nu sunt băgaţi în seamă şi că nu există o preocupare serioasă în acest domeniu, este cât se poate de firească.

Agroturismul este o altă preocupare căreia trebuie să-i acordăm întreaga atenţie pentru dezvoltarea zonei montane din Alba, pentru că şi în acest domeniu lucrurile se mişcă destul de greoi. Fondurile pentru realizarea investiţiilor în turism şi agroturism care ar fi trebuit implementate prin Programul SAPARD sunt total insuficiente, iar locuitorii din zonă sunt lipsiţi de informaţie şi debusolaţi de ideea unei perspective sumbre.

Pe cale de consecinţă, ministrul agriculturii trebuie întrebat ce fac reprezentanţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi ai Oficiului de Consultanţă Agricolă pentru producătorii agricoli şi investitorii în turism din această zonă bătută de soartă şi de nepăsarea autorităţilor?

În domeniul sanitar-veterinar avem, de asemenea, mari neîmpliniri în problema producătorilor de lapte şi carne, care, deşi se bucură de sprijinul financiar pentru achiziţionarea de cositori, instalaţii de muls şi alte utilaje performante strict necesare, acestea sunt departe de a fi suficiente. Ministerul Agriculturii trebuia să ţină cont în mod special de dezvoltarea zonei montane, unde singurele şanse de revitalizare sunt turismul şi zootehnia. De asemenea, centrele de tăiere a animalelor au fost desfiinţate, foarte mulţi deţinători de animale fiind nevoiţi să le sacrifice în condiţii improprii, punând astfel în pericol sănătatea oamenilor. În schimb, aruncăm cu banii în stânga şi în dreapta, pentru a mediatiza acest gen de acţiuni, însă nu conştientizăm că ele nu îşi ating scopul, din cauza inexistenţei unei politici coerente şi organizate pentru zona montană.

Este cât se poate de evident faptul că nu se cunosc problemele specifice zonei montane, cu atât mai mult cu cât MADR nici nu mai are o direcţie de specialitate pentru acest sector, ci doar un birou uitat de lume, în care angajaţii nici măcar nu îşi cunosc atribuţiile.

Consider că trebuie să avem în vedere pericolul iminent al depopulării masive a zonelor montane ale României, confruntată în ultimii 20 ani cu lipsa cronică a perspectivelor economice şi sociale, şi, nu în ultimul rând, condiţiile extrem de grele şi de dure în care trăiesc locuitorii acestora.