Parliamentary debates

Domnul Neculai Iftimie:

"Trebuie toleranţă şi comunicare în viaţa socială şi în politica românească!"

Se spune - şi confirmă şi istoricul şi filosoful Michael Walzer din Nurnberg - că toleranţa s-ar putea să se fi născut în America, acolo unde s-ar fi născut şi "modelul ideal" al democraţiei. După ce s-au bătut "aprig", nordul şi sudul, americanii au înţeles primii că războiului îi este de preferat coexistenţa paşnică între nord şi sud, între diferite grupuri religioase şi culturale, între albi şi negri, şi între cei veniţi şi cei preexistenţi de când nu se cunoştea America.

Americanii, chiar dacă nu se iubesc între ei, se tolerează, chiar dacă nu se cunosc îşi dau bună ziua şi nu contenesc să dialogheze, să facă afaceri şi să strângă contacte ca pe nişte averi preţioase. Americanii, şi nu numai ei au învăţat bine din singura lecţie pe care istoria le-a dat-o, aceea că "toleranţa este condiţia pentru coexistenţa paşnică".

Principiul este acum universal valabil şi se referă atât la relaţiile interumane, cât şi la cele interstatale.

Odată ce toleranţa ar putea fi acceptată de membrii societăţii şi de politicieni, se pun următoarele întrebări:

Ce ne aduce toleranţa?

Până unde poate fi acceptată toleranţa?

Deşi pentru majoritatea membrilor sociali ai României "toleranţa" este un cuvânt "de împrumut", care nu se potriveşte neamului românesc, totuşi însuşirea toleranţei ca fenomen specific unui comportament uman civilizat ar putea aduce omului politic anumite avantaje şi anume:

1. Toleranţa obligă individul la comunicare;
2. Toleranţa obligă individul la o susţinută acţiune de a învăţa, de a acumula cunoştinţe, de a şti, pentru că i-o cere necesitatea de comunicare impusă de comportament. Asta nu înseamnă că fiecare individ trebuie să devină un savant. Nu. El trebuie să înveţe atât cât trebuie pentru a se înţelege cu toată lumea;
3. Toleranţa, în numeroase cazuri, creează bună dispoziţie şi impune individului disponibilitatea de a fi amabil, comunicativ, deschis spre dialog şi de a fi ceva mai modest.

Şi fireşte, este bine să precizez că, din punct de vedere anatomic, specia umană dispune de componentele necesare realizării comportamentelor mai sus menţionate.

Paradoxal, citim informaţii despre cum părinţii şi fiii nu numai că nu se tolerează, dimpotrivă, se maltratează, mergând până la a se ucide unii pe alţii. Maltrataţi sunt şi copiii, bătrânii şi toţi cei lipsiţi de apărare, de putere. Vecinii se urăsc, se bat, se ucid. Politicienii se sfâşie între ei.

Este momentul ca în jurul nostru să creăm o atmosferă respirabilă, astfel încât fiecare individ să se simtă bine, dar mai ales să se simtă sigur, să aibă un comportament tolerant, civilizat şi amabil şi să dispară din noi comportamentul uman agresiv şi netolerant.

Toleranţa, care are nişte limite, este o condiţie pentru coexistenţa paşnică, pentru înţelegere, bună stare şi trebuie să fie reciprocă, liber consimţită şi creatoare.

În concluzie, vom reuşi oare să aşezăm toleranţa dintre noi pe principii corecte, creştineşti sau vom continua politica minciunii, diversiunii şi a învrăjbirii?

Vom putea rezolva pozitiv această dilemă?