Parliamentary debates

Domnul Găvrilă Ghilea:

"Preţul lemnului de foc arde buzunarele românilor!"

În conformitate cu prevederile noului Cod silvic, asigurarea populaţiei cu lemn de foc din pădurile aflate în proprietatea publică a statului constituie o prioritate, ocoalele silvice de stat având obligaţia ca, prin intermediul primăriilor în raza cărora îşi desfăşoară activitatea, să publice şi să aducă la cunoştinţa cetăţenilor oferta de lemn de foc disponibilă.

O astfel de reglementare legală, dacă ar fi fost într-adevăr implementată, ar fi trebuit să dezamorseze criza lemnului de foc cu care se confruntă, de câţiva ani încoace, aproape jumătate din cele 8 milioane de gospodării numărate la ultimul recensământ din România.

Deşi actul normativ amintit prevede că, pentru procurarea lemnului de foc, populaţia se poate adresa primăriilor de reşedinţă sau ocoalelor silvice care administrează fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului, în realitate, singurul lucru care s-a schimbat a fost preţul unui metru cub de lemn de foc, care a crescut cu peste 400% din anul 2011 încoace.

Citaţi de mass-media, reprezentanţii Romsilva, care administrează jumătate din fondul forestier al ţării, susţin că preţul unui metru cub de lemn de foc pentru populaţie s-a majorat în acest an doar cu 10% faţă de anul trecut, fiind calculat în prezent la 170 lei fără TVA, faţă de 154 lei fără TVA în 2017, omiţând să precizeze că valoarea cu amănuntul a acestuia aproape se dublează până ajunge la consumatorul final.

Într-un răspuns la o interpelare pe care i-am adresat-o în urmă cu un an, titularul de la acea dată al portofoliului apelor şi pădurilor preciza că aproape 250.000 de metri cubi de material lemnos din fondul forestier al Direcţiei Silvice Bihor au fost doborâţi de vânt, în urma fenomenelor meteorologice care au avut loc în toamna lui 2017, însă doar 10% din această cantitate a fost alocată pentru a fi exploatată cu resurse proprii, restul fiind adjudecată de agenţi economici, în vederea exploatării şi valorificării.

În aceste condiţii, este evident că volumul de masă lemnoasă exploatat în regie proprie de către Direcţiile Silvice este insuficient chiar şi pentru asigurarea necesarului de lemn de foc al sediilor primăriilor din judeţ, iar prioritatea asigurării acestui combustibil pentru populaţie rămâne doar o vorbă în vânt.

Este adevărat că înăsprirea legislaţiei care reglementează domeniul exploatărilor forestiere a limitat drastic tăierile ilegale, dar a deschis şi calea spre cartelizarea acestui sector economic de un trust de operatori economici privaţi, care escaladează preţurile de desfacere pe piaţă după bunul plac şi propriile interese.

Analiştii fenomenului au tras deja un semnal de alarmă asupra faptului că în România se practică în prezent cel mai mare preţ din Europa pentru masa lemnoasă, dar printre cei care suportă şocul acestui paradox economic nu se regăsesc doar sectorul de exploatare şi industria de prelucrare a lemnului, ci şi cele 4 milioane de gospodării care se încălzesc şi gătesc cu lemn de foc.