Parliamentary debates

Doamna Maria Stoian:

"Criza energetică la nivel mondial"

Uniunea Europeană se confruntă cu o gravă criză energetică în această iarnă.

Principalele cauze sunt perspectiva penuriei de gaze naturale şi creşterea explozivă a preţurilor la energie. În acest an, preţul gazului natural s-a multiplicat de mai multe ori, determinând facturi la energie tot mai greu de suportat pentru numeroşi consumatori casnici şi industriali din întreaga Uniune Europeană.

Stocurile de gaze din Uniunea Europeană sunt cu 21% sub nivelul normal pentru această perioadă a anului. Încă din martie, când nivelul de stocare a gazelor era cu 24% mai mic decât în aceeaşi perioadă a ultimilor cinci ani, a devenit evident că cererea suplimentară va pune presiune asupra preţului, alături de creşterea globală a consumului.

Sunt state în care o parte a populaţiei se află în imposibilitatea de a-şi asigura căldură în case. Criza din ce în ce mai adâncă care se instalează în Europa pune în pericol şi economia, care încearcă să-şi revină din încetinirea cauzată de pandemia de coronavirus.

Criza energetică actuală a apărut pentru prima dată în China, cel mai mare producător mondial, deoarece cererea globală pentru produsele sale a crescut brusc şi neaşteptat în acest an, ca parte a unei creşteri economice post-pandemie.

Gazele naturale au înregistrat preţuri maxime record.

Pe fondul mişcărilor de pe piaţa mondială a energiei, preşedintele Rusiei a profitat şi a valorificat vastele rezerve de energie ale ţării sale.

În timpul pandemiei, exporturile de gaze către Uniunea Europeană din Rusia au scăzut, existând o cerere mai mică pe măsură ce activitatea economică s-a redus. Această tendinţă descendentă a continuat, cu oferte mai scăzute în acest an, ceea a dus la epuizarea stocurilor europene, implicit, la creşterea preţurilor.

În Europa, perspectiva penuriei în aprovizionare este în creştere deoarece cererea creşte şi în Asia, unde cumpărătorii s-au pregătit să plătească preţul şi să-i depăşească la licitaţii pe omologii lor europeni.

Livrările externe reprezintă aproximativ 80% din gazele consumate de UE, majoritatea venind din Rusia, Norvegia şi Algeria. Unele dintre cele mai mari economii ale blocului se numără printre cele mai vulnerabile. Germania importă 90% din necesar, iar ţări ca UK, Belgia, Spania şi Portugalia se confruntă cu problema suplimentară a capacităţii reduse de stocare de gaze.

Continentul dispune de o masă de gazoducte, iar multe dintre acestea trec mai multe graniţe, creând o mulţime de posibile puncte de blocare, reţeaua de electricitate a continentului este din ce în ce mai interconectată, unele ţării fiind astfel vulnerabile la întreruperi.

UE dispune de aşa-numitele principii de solidaritate, menite să evite ca orice stat să-şi blocheze exporturile de energie şi gaze, însă sistemul nu a fost niciodată testat într-o criză energetică.

Dacă nu se va găsi o soluţie pentru actuala criză, guvernele europene ar putea recurge la restrângerea vânzărilor de gaze şi energie, ceea ce va genera o criză politică şi economică.

Odată cu venirea iernii, criza energetică ameninţă lanţurile de aprovizionare deja încercate, provoacă tensiuni geopolitice şi ridică întrebări despre cât de pregătită este lumea pentru o tranziţie către forme mai ecologice de energie.