Parliamentary debates

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internaţională a limbii materne"

Proclamată de către Conferinţa generală UNESCO din 1999, Ziua internaţională a limbii materne, 21 februarie, promovează recunoaşterea şi utilizarea limbilor materne. În această zi, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea diversităţii culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între popoare diferite.

Scriitorul francez Stendhal spunea că "primul instrument al geniului unui popor este limba sa". Limba maternă reprezintă identitatea naţională şi culturală a individului şi este una dintre dimensiunile fundamentale ale fiinţei umane. Cu toate acestea, potrivit statisticilor oficiale, se estimează că mai mult de jumătate din cele 7.000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariţie. Este prin urmare, obligatoriu să se acţioneze de urgenţă. Cum? Încurajând şi dezvoltând politici lingvistice care să faciliteze fiecărei comunităţi utlilizarea limbii sale primare sau materne, şi cât se poate mai frecvent, inclusiv în învăţămant, stapânirea deopotrivă a unei limbi naţionale sau regionale şi a uneia internaţionale. Încurajând totodată vorbitorii unei limbi dominante să stăpânească o altă limbă naţională sau regională şi una sau două limbi internaţionale. Numai un multilingvism perfect asumat poate permite tuturor limbilor să-şi găsească locul în lumea noastră globalizată.

România se numără printre ţările care asigură minorităţilor naţionale posibilitatea de a urma învăţământul în limba maternă şi de a-şi dezvolta cultura şi tradiţiile. Prin revizuirea sa în urma referendumului din octombrie 2003, Constituţia României prevede că în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii care aparţin unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă, să se asigure folosirea (în scris şi oral) a limbii acelei minorităţi în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice descentralizate. Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au, de asemenea, dreptul de a se exprima în limba lor maternă în faţa instanţelor judecătoreşti. S-a reglementat prin lege şi folosirea denumirilor paralele de localităţi în română şi în limbile minorităţilor etnice locale.

În acelaşi timp, există etnici români ce trăiesc în statele vecine care trebuie să aibă condiţii de exprimare la nivelul cerinţelor europene, iar statul român trebuie să facă mai mult pentru aceştia.

Noi, europenii, am învăţat să fim mândri de bogata noastră moştenire, inclusiv cea lingvistică, pe care trebuie să o conservăm. Totodată, trebuie să-i facem şi pe alţii părtaşi la această bogăţie şi să-i sprijinim să-şi păstreze limba şi tradiţiile. Dispariţia unui singur om este o tragedie. Ce-am putea spune de dispariţia unei limbi saua unui popor? Putem noi să rămânem pasivi când mor limbi şi popoare?

"Unitate în diversitate" nu este un slogan doar pentru Europa, ci pentru întreaga umanitate!