Parliamentary debates

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"8 ani de la aderarea României la NATO"

Coerenţa, consecvenţa şi eficienţa pe toate planurile au făcut ca România să se prezinte la Summit-ul NATO de la Praga din noiembrie 2002 ca un candidat puternic, care a îndeplinit standardele euroatlantice stabilite, care acţiona deja nu doar ca un partener, ci ca un membru cu drepturi depline al Alianţei. în acest fel, a fost posibil ca la această reuniune, factorul politic de conducere al Alianţei să adreseze României invitaţia de a adera la Pactul Nord-Atlantic.

Pentru România, aderarea la NATO a însemnat de la început declanşarea unui proces complex în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale şi militare. Acest efort colectiv a schimbat radical statutul României şi i-a asigurat integrarea în comunitatea euroatlantică. Privind retrospectiv, putem spune că pe parcursul anilor de după revoluţia din decembrie 1989 se pot observa mai multe linii de continuitate atât impuse, cât şi asumate, direcţii care sunt, de fapt, jaloane pe calea reformei.

Analiştii spun că aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană a constituit un argument serios pentru atragerea investitorilor străini. Apartenenţa la NATO, cumulată cu aderarea României la Uniunea Europeană, a reprezentat un catalizator pentru investiţiile străine directe, aceste evenimente fiind o garanţie foarte puternică pentru investitori.

Calitatea de membru al NATO şi UE reprezintă un factor de stabilitate din punct de vedere geostrategic, care conferă un sentiment puternic de siguranţă pentru investitorii străini.

Preocupările României ca stat membru al NATO au vizat consolidarea Alianţei şi a rolului său de proiectare a securităţii în afara spaţiului euroatlantic, reuşita misiunilor NATO din Afganistan şi Irak, amplificarea parteneriatului NATO cu UE şi întărirea relaţiei transatlantice. Alianţa Nord-Atlantică va rămâne, alături de Uniunea Europeană, unul dintre principalii piloni ai politicii externe şi de securitate a României. Obiectivul strategic prioritar este configurarea liniilor de acţiune pentru profilul consolidat al României în NATO, în condiţiile în care România poate să se prezinte cu un inventar de calităţi care să o distingă în Europa şi în Alianţă.