Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Interesul naţional - literă moartă pentru Traian Băsescu şi aliaţii săi"

Săptămâna trecută am asistat la un spectacol de prost gust generat de aşa-numitul scandal al steagurilor. Sincer, nu pot să înţeleg de ce există astfel de situaţii, astfel de derapaje, mai ales dacă ţinem cont de faptul că în România minorităţile au o gamă extrem de largă de drepturi şi nu ştiu dacă există o altă ţară în Uniunea Europeană - ca să mă limitez doar la acest arial - unde minorităţile să beneficieze de o astfel de paletă consistentă privind asigurarea drepturilor.

Poziţia PNL, care este şi a mea, este una fără echivoc: legea trebuie respectată când intervin astfel de derapaje. Iar dacă legea interzice utilizarea unor însemne altele decât cele oficiale, atunci iarăşi măsurile trebuie căutate în litera legii.

Este regretabil că acest scandal a fost amplificat şi de unii oficiali ai statului maghiar. Un procent consistent al implicării oficialilor maghiari este dat de apropierea alegerilor în ţara vecină, şi subiectele "steagului Ţinutului Secuiesc" şi al "revizuirii art. 1 din Constituţie" au clare conotaţii electorale dincolo de graniţă. Consider însă că replica diplomaţiei române a fost promptă şi corectă.

Dar legat de evenimentele de săptămâna trecută sunt de subliniat şi alte probleme. Toată lumea se aştepta şi la o reacţie corectă din partea preşedintelui României, mai ales în ceea ce priveşte externalizarea scandalului. Să nu uităm, preşedintele Traian Băsescu îşi arogă prima poziţie în stat pentru orice ţine de politica externă. Art. 80 din Constituţie prevede: "(1) preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate".

Numai raportându-se la acest articol, şi preşedintele ar fi fost obligat să intervină, cu o declaraţie, cu o luare de poziţie. Nu a făcut-o, susţinând că nu poate răspunde la o luare de poziţie a unor persoane care îi sunt de rang inferior. Aici Traian Băsescu a indus în eroare opinia publică, pentru că preşedintele Ungariei îi este de rang inferior, fiind ales de parlament, iar şeful guvernului este numărul unu în stat, iar oficialii maghiari care au încălcat regulile diplomatice au fost membri ai guvernului.

De ce a ales Traian Băsescu calea pasivităţii nu este greu de explicat. A trebuit să fie maleabil cu oficialii de la Budapesta pentru că aceştia au avut cuvântul decisiv în a-i determina pe etnicii maghiari din România să boicoteze referendumul din 29 iulie 2012. Cu alte cuvinte, am fost puşi în faţa unui troc jenant cu imaginea României. Acesta este Traian Băsescu, care a pus interesul personal deasupra interesului naţional.

Am aşteptat acum şi o reacţie a acelor ONG-uri extrem de vocale în iulie - august 2012, când reclamau la toate forurile europene schimbări (imposibilele) peste noapte ale judecătorilor CCR, atentate (inexistente) la adresa statului de drept. Tăcere totală. Probabil că şi pentru respectivele ONG-uri, autointitulate "lidere" ale societăţii civile, interesul naţional este mai puţin important decât interesul personal al lui Traian Băsescu.

O parte a judecătorilor CCR a alarmat toată Europa din cauza unei legi a Parlamentului care îi diminua o atribuţie minoră, pe care, în urmă cu un an şi jumătate, tot Parlamentul i-o conferise. Aceiaşi judecători anunţau pe toate canalele de comunicare că viitoarea Constituţie nu se poate atinge de atribuţiile CCR. Acum, când atât din ţară, cât şi de dincolo de graniţă există voci care reclamă insistent modificarea unui articol nerevizuibil din Constituţie, niciunul din acei judecători nu iese în public pentru a explica limitele revizuirii Constituţiei şi de ce este important şi nu poate fi modificat primul articol al Legii fundamentale. Şi în acest caz, interesul naţional reprezintă o literă moartă.