Parliamentary debates

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"13 motive pentru demiterea conducerii MS"

Afirmaţiile entuziaste ale oficialilor de la sănătate se dovedesc noi baloane de săpun. Finanţarea mult promisă şi faptul că nu se vor mai cumpăra medicamente se dovedeşte doar o sinistră păcăleală sau poate nu am citit că printre rânduri conducerea ministerială se referea la faptul că prin lipsa medicilor şi unităţilor spitaliceşti pacienţii nu vor mai avea nevoie să cumpere medicamente, ci doar locuri de veci.

Cert este că de promisiunile din campanie s-a ales praful. Nu s-a redeschis niciunul dintre spitalele sacrificate de guvernarea precedentă, bugetul sănătăţii este în continuare insuficient, nu s-a început construcţia vreunui spital regional, posturile din sistem au rămas blocate, iar epopeea tragică a pacienţilor oncologici continuă.

Dincolo de războaiele pentru resurse purtate de minister cu casa de asigurări, cu baronii locali şi cu managerii de spitale, constatăm că după un an de guvernare pacientul a ajuns cu adevărat în centrul sistemului de sănătate. A ajuns acolo, dar a rămas şi fără medicamente, şi fără spitale, dar cu datoria de onoare de a achita noi taxe pentru sănătate, precum coplata.

13 motive pentru demiterea conducerii de la ministerul sănătăţii:

1. criza citostaticelor: premierul Victor Ponta spunea pe 25 ianuarie că e justificat să i se ceară demisia şi că problema va fi rezolvată în trei zile. Poate că ne vom vedea în fiecare lună în piaţă ca să-i reamintim acest lucru, pentru că această criză continuă să existe.

2. Institutul Inimii Cluj: lipsa finanţării a dus la reducerea numărului de operaţii, iar în ultima lună s-au operat doar cazurile urgente. Medicii au făcut doar câte o operaţie pe săptămână şi în aceste condiţii mulţi dintre ei preferă să plece către clinicile private, iar mulţi dintre ei au preferat să îşi ia concediu fără plată şi să lucreze în clinici private. Şi Institutul de boli cardiovasculare Târgu Mureş: cincizeci şi cinci de inimi aruncate la gunoi, niciun transplant, dificultăţi în efectuarea intervenţiilor chirurgicale.

3. Institutul "Cantacuzino": am propus ca acesta să fie considerat ca instituţie strategică şi să primească finanţarea necesară pentru reluarea activităţii, dar patru miniştri ai sănătăţii preferă să importe la sume incredibile vaccinuri şi să refuze românilor dreptul la asistenţă medicală.

4. Desfiinţarea Spitalul de Urgenţe " Sfântul Ioan" şi a Centrului de Traumă şi Toxicologie Iaşi - singurul spital de urgenţe desfiinţat în România, creşterea enormă a timpilor de aşteptare, pacienţi plimbaţi între spitale, condiţii mizerabile de tratament, supraglomerare şi pierderi pentru Iaşi de peste 20 de milioane de euro.

5. programul naţional de imunizare gratuită - antitetanos: normele aberante ale contractului-cadru scot vaccinarea antitetanică din programul naţional de imunizare gratuită.

Institutul "Cantacuzino" aproape că a pus lacătul pe uşă, iar acum acest vaccin se importă la preţuri de zece ori mai mari. Şi mai grav este faptul că nu sunt surse de finanţare şi că bugetul alocat medicinei de familie nu permite achiziţionarea acestui vaccin.

Urmează perioada muncilor agricole, iar cei ce necesită acest vaccin fie vor renunţa la prezentarea la medicul de familie, pentru că sunt costuri importante legate de această vaccinare (aproape 10% dintr-o pensie), fie vor fi nevoiţi să scoată din buzunar alţi bani pentru a ajunge la UPU. Aceasta va duce la creşterea numărului de cazuri de tetanos sau la supragomerarea şi blocarea activităţii din unităţile de primire a urgenţelor.

6. tăierea fondurilor pentru asistenţă stomatologică a copiilor şi a celor pentru asigurarea asistenţei medicale a nou-născuţilor.

7. distrugerea ambulanţei: bugetul cu 15-30% mai mic faţă de 2012 ridică mari semen de întrebare privind funcţionarea în ultimul trimestru. Finanţarea mult promisă şi faptul că nu se vor mai cumpără medicamente se dovedeşte doar o sinistră păcăleală sau poate nu am citit că printre rânduri domnul Arafat se referea la faptul că în lipsa ambulanţei pacienţii nu vor mai avea nevoie să cumpere medicamente, ci doar locuri de veci.

8. cel mai mic buget al sănătăţii din Europa (mai mic decât al Albaniei) şi finanţarea de mizerie a spitalelor: managerii unităţilor sanitare susţin că banii alocaţi de casele de asigurări de sănătate ajung cel mult pentru plata salariilor şi că nu pot fi luate în calcul şi tratamentele pacienţilor.

În aceste condiţii, cele mai multe spitale din România, cu excepţia celor de urgenţă, ar putea să fie în curând închise, în condiţiile în care fondurile au fost diminuate în diverse spitale între 5 şi 30%.

În replică, ministerul afirma cu cinism că managerii sunt numiţi politic şi nu au capacitatea de a înţelege că sunt prevăzute sume suplimentare pentru ambulatoriu, centre multifuncţionale şi servicii paraclinice.

9. Cel mai costisitor eşec al austerităţii: exodul medicilor. Paradoxal, avem de patru ori mai mulţi absolvenţi de medicină decât Franţa, dar de patru ori mai puţini medici decât studenţi la medicină. Acest fapt se datorează şi ordonanţei de urgenţă nr.34/2009 ce limitează scoaterea la concurs a posturilor din sistemul medical atât prin restricţionarea numărului de posturilor la maximum 15% din cele vacantate, cât şi prin restricţii bugetare. Ministerul mi-a respins toate proiectele legislative ce vizau creşterea salariilor rezidenţilor.

10. cea mai scumpă maculatură din istorie: 180 de milioane de euro au fost cheltuiţi pe un aşa-zis program naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, ale cărui concluzii se lasă încă aşteptate la mai bine de cinci ani de la încheiere.

Citând un fost ministru al sănătăţii, putem spune că obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eşec total, de la început până la sfârşit. Din rezultatele programului de evaluare a sănătăţii, derulat între 2007 şi 2008, nu se poate sub nicio formă evalua, cu limite de eroare admisibile şi previzibile, starea de sănătate a românilor.

Cheltuielile administrative au ajuns la aproape 30 de milioane de euro, din care aproximativ 20 de milioane au fost destinate papetăriei şi biroticii, iar alte 10 milioane pentru dotarea cu laptopuri a medicilor de familie.

Studiile de fezabilitate pentru spitale imaginare ne-au costat alte 11 milioane de euro, ce reprezintă cea mai scumpă maculatură din întreaga UE. Până acum nici măcar un spital de acest gen nu a fost construit, iar ministerul anunţă cu seninătate că va reactualiza aceste studii. Evident, cu noi costuri.

11. coplata;

12. sponsorizările pentru luxul cabinetelor ministeriale;

13. centralizarea achiziţiilor în buzunarele ministerului şi subordonarea casei de asigurări de sănătate.

Şi dacă tot se vorbeşte de salarizare în funcţie de performanţă, mă întreb, desigur retoric, cine ar trebui să plătească pentru jaful din sistem?!