Parliamentary debates

Doamna Oana-Silvia Vlăducă:

"Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, un moment cu mesaj important: barierele de orice fel trebuie eliminate!"

De 25 de ani, ziua de 3 decembrie este una cu semnificaţii speciale, în anul 1992 Organizaţia Naţiunilor Unite proclamând-o drept Ziua Internaţională a persoanelor cu dizabilităţi. Din acel moment, în întreaga lume, este promovat acelaşi mesaj care vorbeşte clar despre "Oameni egali - Drepturi egale". Acesta reprezintă un mesaj pe cât de simplu, pe atât de important, de conştientizare a faptului că persoanele cu dizabilităţi au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi. Cu toţii trebuie să înţelegem că, în ciuda unei eventuale dizabilităţi, sufletul rămâne acelaşi şi că oamenii au drepturi egale, iar pentru aceasta este nevoie de măsuri, la nivelul fiecărei comunităţi, care să conducă la înlăturarea oricăror bariere care ar împiedica o viaţă normală, decentă, pentru toţi. Această zi reprezintă un prilej de reafirmare a valorilor şi drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi, fiind o zi care reuneşte instituţii, persoane cu dizabilităţi şi organizaţii din domeniul dizabilităţii pentru atingerea acestor deziderate.

Marcarea Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi are scopul de a ne ajuta să înţelegem mai bine problemele pe care le întâmpină persoanele cu handicap şi de a le susţine demnitatea drepturilor şi de a aplica măsuri în vederea asigurării unui trai mai bun pentru acestea. Este, totodată, o ocazie de a elimina barierele de tot felul în ceea ce priveşte implicarea lor în diverse domenii de activitate.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste un miliard de oameni trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este şi aceea care arată că peste 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi sunt copii, iar probabilitatea ca aceştia să se confrunte cu violenţa sau diferite forme de discriminare este mai mare decât în rândul copiilor fără probleme.

Strategia Uniunii Europene constă, de altfel, în ideea de a înlătura obstacolele care împiedică persoanele cu dizabilităţi să se bucure de drepturile lor în societate ca şi restul populaţiei. Trebuie amintit şi faptul că, la 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, document prin care se consolidează noi mecanisme de solidaritate socială, se militează pentru o Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii şi siguranţei şi s-au introdus noi drepturi în domeniul civil, politic şi social.

Şi Organizaţia Naţiunilor Unite a atras atenţia că este foarte important să înţelegem că dizabilitatea este parte a condiţiei umane, că ne naştem sau putem dobândi dizabilităţi mai mult sau mai puţin grave în timpul vieţii. Iar prin aceasta trebuie să înţelegem, o dată în plus, că este fundamental greşit ca imaginea în societate a persoanelor cu dizabilităţi să fie rezultatul prejudecăţilor, al stigmatizării şi al discriminării.

Dincolo de dezbateri, declaraţii şi de acorduri, este nevoie de aplicarea unor măsuri concrete. Unele au fost luate, dar iniţiativele în acest sens trebuie continuate şi trebuie să devină realitate în fiecare comunitate. O persoană cu dizabilităţi motorii are dreptul să poată circula decent cu mijloacele de transport în comun, pe căile ferate, rutiere sau cu avionul, dar, din păcate, nu peste tot mijloacele de transport au fost adaptate în acest sens. O persoană cu astfel de dizabilităţi are dreptul la acces instituţii şi magazine, care se face cu ajutorul unor rampe special construite, aşa cum şi pentru persoanele cu deficienţe de văz sau auz, deplasarea nu trebuie să reprezinte un posibil pericol de accident la fiecare colţ de stradă, la fiecare pas. Persoanele trebuie tratate cu respect nu doar la nivel declarativ, ci astfel încât să aibă acces la tot felul de servicii de calitate, mai ales la cele medicale şi la o educaţie de calitate şi să nu-i fie atinsă ori lezată în vreun fel demnitatea, la fel cum trebuie să beneficieze de acces la viaţa socială şi politică în fiecare comunitate. De asemenea, este necesară incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi invizibile - persoane cu dizabilităţi mentale sau psihosociale.

O persoană cu dizabilităţi trebuie să se poată bucura de drepturi, dar să-şi poată şi îndeplini rolul în societate, importantă fiind punerea accentului pe abilitatea unei persoane, nu pe dizabilitate. Acesta este un aspect important şi pentru societate, în ansamblu. Dreptul asigurat tuturor cetăţenilor de a participa la viaţa publică este esenţial în crearea unor democraţii stabile şi reduce, în aceleaşi timp, inegalităţile. Este adevărat, sunt persoane puternice, luptătoare, care nu se plâng şi care s-au obişnuit cu greutăţi de tot felul. Sunt persoane care îşi pot consolida singure capacităţile şi îşi pot stabili priorităţile şi drumul de urmat, dar trebuie să facem în aşa fel încât să se bucure de toate drepturile pe care le au toţi ceilalţi. E un principiu de viaţă căruia mă raliez cu toată convingerea - nu trebuie să lăsăm pe nimeni în urmă!