Parliamentary debates

Domnul Cristinel Romanescu:

"Şcoala nu este o prioritate pentru guvernarea PSD"

România ocupă ultimele locuri la majoritatea indicatorilor urmăriţi în Monitorul educaţiei şi formării, ediţia 2018, publicată de Comisia Europeană. Rămâne una dintre puţinele ţări care nu au atins încă niciuna dintre principalele ţintele pentru 2020, iar alocările din PIB, pentru educaţie, cu toate că sunt în creştere, continuă să fie cu mult sub media UE. Echitatea în educaţie, decalajul dintre mediul rural şi urban şi incluziunea romilor continuă să reprezinte provocări cheie, care au consecinţe la nivelul creşterii incluzive şi a inegalităţilor în societate. Persistă şi fenomenul de neasigurare a standardelor sanitare în şcoli şi grădiniţe, numărul celor care nu au autorizaţie sanitară de funcţionare sau care au primit aviz negativ de la autorităţile sanitare fiind încă semnificativ, mai ales dacă luăm în considerare că multe dintre aceste unităţi au primit un aviz conform pe baza unei simple declaraţii pe propria răspundere, dată de directori.

România a înregistrat următoarele evoluţii, privind cele şase ţinte stabilite pentru 2020 la nivel european:

• a treia cea mai mare rată a abandonului şcolar timpuriu din UE, proporţia tinerilor care au cel mult gimnaziu în segmentul de vârstă 18-24 ani, perioada analizată 2014-2017 - 18,1%, neschimbat, comparativ cu 2014, faţă de o medie a UE de 10,6%, apropiată de ţinta de 10% pentru 2020;
• pe ultimul loc în UE la ponderea absolvenţilor de studii superioare, segmentul de vârstă fiind de 30-34 ani, perioada 2014-2017 - 26,3%, +1,3% în perioada analizată, faţă de o medie europeană aproape de ţinta de 40% pentru 2020;
• educaţia şi îngrijirea preşcolarilor, vârsta de 4 ani - începutul ciclului primar, perioada 2013-2016 - 88,2%, +1,8%, comparativ cu o medie a UE de 95,3%, peste ţinta pentru 2020;
• tineri de 15 ani cu un nivel scăzut de cunoştinţe, perioada 2012-2015 - citire 38,7%, +1,5%, la o medie a UE de 19,7%; matematică 39,9%, -0,9%, media UE fiind de 22,2%; ştiinţe - 38,5%, +1,2%, comparativ cu o medie a UE de 20,6%; ţinta UE pentru 2020 la acest capitol este de 15%;
• rata de angajare a noilor absolvenţi, 20-34 ani, perioada 2014-2017 - general 76%, +9,8%, la o medie europeană de 80,2% ; 82% ţintă 2020; studii superioare - 87,4%, peste media UE de 84,9%;
• cea mai slabă rată din UE privind participarea adulţilor la procesul de învăţare, 25-64 ani, perioada 2014-2017 - 1,1%, -0,4%, comparativ cu o medie a UE de 10,9% ; 15% ţinta pentru 2020;

În fiecare an, jumătate dintr-o generaţie întreagă de elevi nu reuşesc să obţină diploma de bacalaureat. Cauzele sunt multiple, de la programa şcolară şi până la faptul că sunt forţaţi să meargă la un liceu şi cu note de 2 şi 3.

PNL a cerut constant încurajarea învăţământului dual-profesional, promovarea lui într-un mod creativ şi atractiv. Şi tot constant, PSD a refuzat să aloce bani acestui tip de învăţământ. Ba mai mult, a distrus şi bruma de speranţă, prin ordonanţe şi amendamente în Parlament. O astfel de atitudine distruge nu doar sistemul educaţional sau piaţa muncii, ci şi echilibrul macroeconomic al ţării. România, astăzi, este nevoită să importe forţă de muncă, din cauza exodului de muncitori calificaţi şi necalificaţi.

Decalajele dintre România şi Uniunea Europeană sunt din ce în ce mai mari, iar şansele de redresare sunt slabe atât timp cât bugetul alocat educaţiei va fi în jurul cifrei de 3-4%, iar peste 90% din bugetul unei şcoli/universităţi se va duce exclusiv pe salarii. Performanţa în acea instituţie va fi spre zero sau chiar negativă.

Şcoala românească nu-şi va reveni, fiindcă finanţarea educaţiei şi cercetării nu este constantă şi nici predictibilă. Atâta vreme cât nu vom avea criterii clare de evaluare şi ţinte foarte bine definite atât pentru şcoli, cât şi pentru profesori, ne va fi greu să avem rezultate, iar corelarea programelor şcolare cu cerinţele de pe piaţa muncii, dar şi cu nevoile societăţii în ansamblu sunt soluţii certe pe care Partidul Naţional Liberal le propune.