Parliamentary debates

Domnul Nicolae Giugea:

"Mitul companiilor de stat neperformante este fals!"

Tranziţia la economia de piaţă, prin care a trecut România în primele două decenii după căderea comunismului, a generat efecte negative la nivelul întregii societăţi româneşti: şomaj, inflaţie şi sărăcie absolută în rândul a milioane de familii, acumulări de datorii, falimente în lanţ. Germenele neîncrederii românilor în performanţele companiilor de stat s-a sădit tocmai în acea perioadă tulbure.

Ulterior, companiile care au supravieţuit tranziţiei şi care ar fi putut să se relanseze au fost ţintele predilecte de îmbogăţire pentru toate partidele politice care s-au perindat pe la guvernare. Chiar dacă avem o lege veche de peste 10 ani, care obligă Guvernul să pună manageri de profesie în companiile de stat, conducerile acestor companii tot pe baza carnetului de partid continuă să fie numite şi în anul 2022.

Or, dacă tragem cu ochiul la statele dezvoltate din UE, o să observăm că prezenţa companiilor de stat europene reprezintă un atu, nu un handicap. Am putea să facem o listă foarte lungă a companiilor germane, franceze, italiene, olandeze sau austriece de stat care sunt extrem de profitabile şi reprezintă vârful competitivităţii la nivelul UE şi la nivel global. Aşadar, ideea că nu poţi avea companii de stat care să se bată pe piaţă la fel ca un privat, care să urmărească profitabilitatea şi competitivitatea, este complet falsă! Şi în România există o listă de companii profitabile şi competitive care alimentează anual bugetul de stat cu zeci de miliarde de lei din profiturile obţinute.

Dacă ne uităm la statele dezvoltate putem să observăm că statul reuşeşte ca prin intermediul unor companii proprii să dea o mână de ajutor operatorilor economici privaţi ca să se dezvolte. De ce nu se poate şi la noi? Aş da numai un exemplu în acest sens. Toţi antreprenorii români au dificultăţi în a-şi finanţa proiectele de dezvoltare. Băncile private se uită cu neîncredere la întreprinzătorul român sau cer condiţii inacceptabile şi dobânzi spoliatoare. Oare, o bancă de stat precum CEC Bank nu ar putea să acopere tocmai această nevoie de finanţare a firmelor private româneşti?

Acesta este numai un simplu exemplu care ne arată că o companie de stat poate să fie şi profitabilă şi competitivă şi folosită ca instrument pentru dezvoltarea IMM-urilor româneşti. Alte exemple putem găsi şi în sectorul energetic, industrial sau al transporturilor. Modele de bună practică, în a asigura un mixt între ceea ce trebuie şi poate să facă statul ca să aducă bani la buget şi să sprijine economia privată, găsim din plin în toate statele puternice. Sper ca guvernanţii noştri să aibă înţelepciunea să le pună în practică şi în ţara noastră.