Parliamentary debates

Domnul Viorel Salan:

"Nu renunţăm, nu ne dăm bătuţi!"

Veto-ul Austriei din Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne împotriva României este revoltător şi, în acelaşi timp, o dezamăgire cruntă pentru noi, românii. El expune, dincolo de orice îndoială, existenţa unor standarde duble de politică în ceea ce priveşte statele membre ale Uniunii Europene.

Vorbim mult despre valori comune europene, despre egalitate şi democraţie, dar realitatea a arătat clar că valorile acestea sunt valabile doar pentru cei aleşi. Deşi în discursurile oficiale se afirmă mereu contrariul, există de fapt ţări de mâna a doua între membri Uniunii Europene şi, din păcate, România se numără printre acestea.

Să acuzi România fără niciun motiv pertinent pentru fluxurile de migranţi care vin spre Austria este rea-credinţă, iar oficialii de la Viena au dovedit lacune mari în ceea ce ar trebui să constituie o cunoaştere obiectivă şi cât mai completă a realităţii.

Cine acuză România şi Bulgaria pentru fluxul de imigranţi de pe ruta balcanică, aşa cum a făcut Austria, ignoră cu bună-ştiinţă faptul că cea mai importantă poartă de intrare este în altă parte şi în altă ţară, ce este de mult timp admisă în zona Schengen.

Cu adevărat gravă este constatarea că faptele nu joacă niciun rol în decizia austriacă în privinţa României. România este ţara est-europeană care a reuşit cele mai consistente reforme din ultimii 30 de ani, mereu implicată în democratizare, combaterea corupţiei şi apărarea independenţei justiţiei.

Poate este momentul acum să ne amintim şi ce concesii a făcut România, Austriei, în urmă cu 18 ani. La vremea respectivă, pentru a obţine statutul de "economie de piaţă funcţională" şi a fi acceptată în Uniunea Europeană, România a trebuit să privatizeze băncile, Petrom şi distribuţiile de energie.

Şi cerinţele au fost îndeplinite. Banca austriacă Erste a preluat cea mai mare bancă a României, BCR. Cu o cotă de piaţă de 13,9%, Erste - BCR este şi acum a doua bancă din România.

Tot în urmă cu 18 ani, OMV a preluat Petrom, dar nu şi datoria pe care aceasta o avea la bugetul de stat în valoare de 250 de milioane de dolari. Petrom asigura la privatizare jumătate din producţia naţională de gaze naturale şi întreaga extracţie de petrol, iar OMV a preluat totul, inclusiv resursele. Sau, ca să citez un fost politician: "Cine controlează Petrom, controlează economia, controlează şi politica". Nici acum nu îmi este clar dacă afirmaţia a fost un avertisment sau o premoniţie. Dar scopul a fost atins atunci şi România a devenit membră a Uniunii Europene.

Din această perspectivă, veto-ul Austriei împotriva României este expresia unui cinism sfidător garnisit de o vagă nostalgie imperială.

Ce are România de făcut în această situaţie? În primul rând să nu renunţe la ceea ce şi-a propus.

Suntem revoltaţi, dar nu renunţăm la luptă. Avem datoria să ne gândim ce va face România de acum încolo pentru a-şi atinge obiectivul Schengen.

Trebuie să folosim această susţinere enormă pe care a primit-o România, în special din partea familiei social-democrate europene, pentru a continua demersurile de aderare.

Avem o şansă acum pe 15 decembrie, la Consiliul European. România trebuie să se lupte în Consiliul de pe 15 decembrie, pentru a cere organizarea unui Consiliu JAI extraordinar. România trebuie să ceară Consiliului această întrunire extraordinară a JAI pentru reluarea votului privind aderarea noastră la Schengen.

O altă şansă va fi anul viitor când va avea loc o întrunire a Consiliului JAI. Trebuie să ne pregătim de pe acum pentru aceste momente. Vom continua să ne întâlnim cu prietenii noştri social-democraţi, cărora le mulţumim încă o dată pentru sprijinirea României.

În final, ca să respectăm adevărul în integralitatea lui, poate că şi Uniunea Europeană ar cam trebui să pună capăt obiceiului de a arăta către ţările din Est şi a da vina pe ele pentru a acoperi crizele statului de drept din Vestul Uniunii Europene.