Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internaţională a francofoniei - 20 martie"

România va sărbători pe 20 martie Ziua Internaţională a Francofoniei, manifestată prin diverse evenimente cultural-artistice şi ştiinţifice, alături de celelalte state membre ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF).

Francofonia este o idee nouă, deşi cultura şi limba franceză au apărut şi s-au răspândit de mult timp. În lucrarea sa "Antropologie structurală", Levi-Strauss (celebru etnolog francez) sublinia " Un model cultural unic ar reprezenta un pericol major pentru specia umană. Civilizaţia mondială este rezultatul conjugării pe scară planetară a culturilor ce şi-au păstrat originalitatea".

De-a lungul timpului, statele francofone au resimţit necesitatea de a se dota cu o structură politică prin intermediul căreia să asigure viitorul francofoniei. Astfel, s-au instituit întâlnirile francofone la cel mai înalt nivel prin care se obţine acordul factorilor de decizie de acest nivel.

Ziua Internaţională a Francofoniei, aniversată în fiecare an pe 20 martie, este o zi dedicată limbii franceze care uneşte 200 de milioane de oameni din întreaga lume şi reuneşte 870 de milioane de oameni din cele 70 de state şi guverne ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

Franceza este limba oficială a 32 de ţări de pe 5 continente, este una din limbile oficiale folosite de zeci de organizaţii internaţionale (printre care Uniunea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei, Crucea Roşie, Organizaţia Internaţională a Comerţului, Amnesty International, Interpol sau Comitetul Olimpic Internaţional) şi este a doua limbă străină predată în şcoli, după limba engleză.

Locul limbii franceze în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei a fost stabilit prin a II-a rezoluţie a Adunării generale, în cadrul primei sale întruniri: limba franceză, la fel ca limba engleză, era simultan " limbă oficială " şi " limbă de lucru " pentru secretariat. Totuşi, având în vedere situarea ONU în SUA şi numărul dominant al delegaţiilor anglofone, cu timpul s-a produs şi s-a accentuat un dezechilibru în favoarea limbii engleze. Funcţionarii anglofoni erau din ce în ce mai numeroşi şi 90% din documentele secretariatului erau redactate în limba engleză, astfel încât până şi francofonii erau nevoiţi să recurgă la limba engleză.